Politica, politicienii și Sfântul Nicolae

Mi-am adus aminte fără să vreau de Ion Creangă și de povestea „Sfântului Nicolae din cui”, biciul pe care preotul din Humulești îl folosea conform cutumei educaționale de la mijloc de secol XIX, pentru a „corecta” greșelile elevilor de la școala din tinda Bisericii.

Se știe că Sfântul Nicolae a fost nu doar un sfânt binefăcător, stând la baza lui „Saint Niklaus” în cultura germană și apoi, când germanii au trecut Oceanul spre Lumea Nouă la baza lui „Santa Claus” ci și un sfânt ierarh. Sfânta Tradiție spune că Sfântul Nicolae i-ar fi dat o palmă ereticului episcop Arie la Sinondul Ecumenic de la Niceea din 325 d.Hr., supărat că Arie nega divinitatea Mântuitorului, a cărui naștere o celebrăm peste puțin timp.

Așadar, Sfântul Nicolae nu a fost doar Sfântul care oferea daruri ci și sfântul care aducea pedepse, simbolic exprimate de o nuielușă.

În limba greacă, numele Sfântului Nicolae se traduce ca „Popor victorios” (Niko-laos). Nu întâmplător, mulți oameni politici indiferent că proveneau dintre monarhi sau președinți de state, ori demnitari de rang înalt, au primit la botez numele Sfântului Nicolae.

Studiind numeroasele biografii ale personalităților care au purtat numele Nicolae, am putut observa că nu de puține ori, oamenii politici, generic vorbind, care au avut tendința să nu întrunească așteptările popoarelor în fruntea cărora au fost, au avut o decădere spectaculoasă ba chiar unii dintre ei au avut un sfârșit tragic.

Să luăm cazul Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. A avut mereu tendința să arate că era liderul ales, părinte al Rusiei. Numai că a introdus Rusia în Primul Război Mondial cu totul nepregătită. Revoluția socialistă și Contrarevoluția comunistă din octombrie 1917 i-au pecetluit soarta. După detronare a fost ținut captiv în Sibieria cu familia sa. Când Contrarevoluția din octombrie 1917 a câștigat teren, țarul a fost văzut ca un inamic care trebuia eliminat. Adepții liniei dure, conduși de Lenin l-au exectuat la 17 iulie 1918, la Ekaterinburg (Sverdlovsk în perioada sovietică). O dată cu el, a fost executată și întreaga sa familie.

Urmează clasicul exemplu al lui Nicolae Ceaușescu. După ce la 22 decembrie 1989, a abandonat puterea politică, a fost reținut, introdus într-o unitate militară din Târgoviște. Condamnat de un Tribunal Militar Extraordinar, a fost executat alături de soția sa, la 25 decembrie 1989, de către un pluton de execuție.

Dintre personalitățile politice care au avut parte de o decădere a prestigiului lor, se cuvine să îl amintim pe Principele Regent Nicolae. A fost al doilea fiu al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand, fratele mai mic al Principelui Carol, viitorul Rege Carol al II-lea.

După ce fratele său a renunțat la tron și a fost scos din linia succesorală, Principele Nicolae a condus Regența imediat după moartea Regelui Ferdinand la 20 iulie 1927. Principele Nicolae a condus Regența în numele fiului lui Carol, Mihai ca rege minor alături de Patriarhul Miron Cristea, Gheorge Buzdugan (după decesul său, înlocuit de Constantin Sărățeanu) în intervalul 20 iulie 1927-8 iunie 1930. Principele Regent Nicolae a ales să îi cedeze prerogativele fratelui său Carol care se răzgândise între timp, încălcând deciziile Casei Regale. Apoi, a preferat să își trăiască viața, căsătorindu-se cu o doamnă care nu avea ascendență princiară, Ioana Doletti. A intrat în controverse cu fratele său și apoi s-a retras din viața publică. În 1937, a plecat definitiv în exil, primind numele Nicolae Brana, fiind exclus din Casa Regală de către fratele său, Regele Carol al II-lea.

Așadar, soarta nu i-a fost favorabilă Principelui Regent Nicolae atunci când a încălcat ordinea constituțională a statului român și deciziile Casei Regale a României, emise de către defunctul rege Ferdinand, tatăl său. După moartea Ioanei Doletti, se va recăsători cu Thereza Lisboa y Figueira de Mello, care provenea de peste Ocean, din Venezuela. Nicolae Brana, fostul Principe Nicolae a murit la 9 iulie 1978, la Madrid. Deși a avut admiratori statornici, în emigrație, mulți l-au marginalizat acuzându-l că nu s-a opus dorinței fratelui său de a prelua abuziv puterea.

Ca să revenim mai aproape de zilele noastre, mă voi referi la două personalități politice românești, contemporane, Nicolae Ciucă, George Nicolae Simion.

Amândoi au avut demnități publice în statul român. Primul a fost ministru și premier, lider de partid, după o îndelungată carieră militară în care a ocupat cea mai importantă funcție militară din cadrul Armatei Române.  Șef al Statului Major General. Este la al doilea mandat de senator. Cel de al doilea om politic a fost și este deputat și lider de partid.

Nicolae Ciucă și George Nicolae Simion au candidat la alegerile prezidențiale din 24 noiembrie 2024. Din păcate pentru ei, au avut scoruri cu mult sub așteptările lor și ale partidelor lor, adică PNL, respectiv AUR. La alegerile parlamentare din data de 1 decembrie 2024, partidele pe care le-au condus au avut scoruri mai bune decât ei ca lideri și candidați.

Nici anularea alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, ca urmare a deciziei CCR din 6 decembrie 2024, de ziua Sfântului Nicolae, nu le-a adus vreo creștere de popularitate. Nicolae Ciucă a demisionat din fruntea PNL, și-a încheiat mandatul de Președinte al Senatului o dată cu inaugurarea legislaturii 2024-2028. George Nicolae Simion este în prezent deputat,  lider de partid, el având totuși simpatia electoratului pentru modul în care a încercat să rezolve problema cetățenilor afectați de inundațiile devastatoare din județu Galați.

 După anularea alegerilor prezidențiale, George Nicolae Simion și-a anunțat susținerea pentru candidatul independent Călin Georgescu, omul politic care câștigase turul I al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024 (votat de peste 2 milioane de români), anulat de CCR la 6 decembrie 2024.

Să sperăm că demnitarii actuali care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae vor încerca să facă fapte bune pentru poporul român, să lupte pentru propășirea spirituală și materială a poporului român.