Poligonul Ucraina: cine va folosi primul „gloanțele de argint”?

Este posibil, sau din ce în ce mai posibil, să credem că în conflictul din Ucraina ar putea fi folosite, de ambele părți, muniții cu uraniu sărăcit, esențiale în viitoarea etapă în cazul în care se va ajunge la bătălii de tancuri cu implicare masivă de blindate de toate categoriile.

Perspectiva unor asemenea încleștări este limpede și dezvoltările în acest sens sunt logice din momentul în care operațiunile militare, de ambele părți, vor aduce față în față forțe considerabile de tancuri foarte bine echipate, proiectate să producă cât mai multe pierderi inamicului în general și, în special, în primul rând, forțelor de blindate ale inamicului. 

Nivelul discuției s-a încins brusc după ce Konstantin Gavrilov, șeful delegației ruse la forumul OSCE pentru cooperare și securitate a spus că tancurile germane Leopard ar putea primi și muniție anti-tanc pe bază de uraniu sărăcit, cele denumite „Glonțul de argint” deoarece militarii le compară cu ceea ce în Evul Mediu vânătorii foloseau ca armă finală împotriva vârcolacilor și altor tipuri de demoni telurici: „Știm că tancul Leopard 2, la fel ca și vehiculele blindate de infanterie Bradley și Marder sunt dotate cu proiectile cu miez de uraniu și asta produce contaminarea zonei, așa cum s-a petrecut în Iugoslavia și Irak... Dacă Kievul va fi aprovizionat cu cu muniție pentru echipamentul greu al NATO, vom considera asta drept folosire de „bombe nucleare murdare” împotriva Rusiei, cu toate consecințele ce se nasc din asta”. 

Pentru a ști despre ce vorbim, aveți aici o foarte bună și concisă prezentare a ceea ce înseamnă aceste muniții și rolul pe care-l pot avea într-un conflict, inclusiv potențialele efecte asupra sănătății populației  

datorită efectelor pe termen mediu și lung. Dar, conform unei alte analize de obicei reluată acum în estimările unor servicii de informații militare, ce iese în evidență este că, într-adevăr, atât americanii, cât și rușii au stocuri importante și deosebit de diverse de asemenea  muniții și că, în consecință, este absolut posibil scenariul folosirii acestora. 

1. Rusia are un număr semnificativ de asemenea muniții în arsenalele sale. Există rapoarte despre o producție a unor timpuri de muniție cu caracteristici îmbunătățite tip Svinets-1 și Svinets-2 pentru tancurile T-80 modernizate în ultimii ani. Se pare că Rusia nu a abandonat producția acestui tip de muniție ci, dimpotrivă, a crescut cantitățile produse și modernizează tancurile mai vechi pentru a face posibilă dotarea lor cu acest tip de muniție... Pe de altă parte, Ucraina posedă muniție pe bază de uraniu sărăcit (DU) de pe vremea URSS. Conform declarațiilor unor oficiali din armată, cele mai multe muniții de acest tip au fost mutate în Rusia, chiar înainte de colapsul URSS. În 2001, restul de muniții care mai erau în Ucraina nu mai erau în serviciu și erau considerate depășite (produse în anii ‚60) și existau planuri pentru neutralizarea acestora. În ciuda multiplelor zvonul că Franța sau alte țări NATO trimit în Ucraina (sau au trimis) muniții tip DU nu există surse credibile pentru confirmarea acestor informații.
2. În trecut, SUA au avut un rol de frunte în producerea muniției DU. An decembrie 20212, US ARMY CONTRACTING COMMAND a oferit companiei General Dynamic un contract pentru demilitarizarea și neutralizarea uraniului sărăcit, cu data finală de execuție 20 noiembrie 2026. Este vorba în primul rând de blindajul pe bază de UD care este folosit pentru mai multe modele de tancuri ca și pentru diferite modele de proiectile. În acest an, producătorul de arme american Northrop Grumman a confirmat și el că încetează producerea acestui tip de muniție 

Găsiți în materialul citat date despre armamentele folosite de armata britanică (inclusiv, posibil, pentru a putea fi folosite pe tancurile Challenger?), dar și de India, Pakistan, Franța, China, dar și informații despre statele care importă acest tip de muniție: Bahrein, Israel, Iordania, Taiwan, Arabia Saudită, Turcia, Coreea de Sud.

Dacă cumva vă interesează o analiză mai aprofundată asupra folosirii muniției de ti DU pe câmpurile de luptă, iată un studiu canadian asupra modului în care muniția de acest tip, folosită de americani și de forțele Coaliției, a schimbat semnificativ echilibrul în zone de luptă în Kosovo sau Irak. 

La finele lunii trecute, americanii au refuzat să confirme dacă vor muniții DU vor face sau nu parte din ajutorul militar trimis Ucrainei. Dar, se pare, discuția este de-abia deschisă și tonul ei devine din ce în ce mai serios și urgent, precum analiza publicată de National Interest sub semnătura lui Michel Peck.   

Dacă vă mai amintiți, Trump declara că „mai întâi tancurile, apoi bombele nucleare”. S-a grăbit, „etapa tancuri” poate cuprinde un adaus mortal, munițiile pe bază de uraniu sărăcit, apoi, cine știe, bombe cu izotopi radioactivi și apoi celelalte, căci, mare atenție, arsenalele sunt pline și generalii nu vor să moară fără să aibă bucuria supremă, privilegiul unic în carieră de a trimite la moarte încă un contingent de tineri.