Plahotniuc, o poveste de succes a Republicii Moldova? Cine va fi preşedinte?

Uniunea Europeană şi-a dorit o poveste de succes în Republica Moldova. Această poveste s-a numit “integrarea europeană”. Summitul de la Riga a fost o frână, un moment de încremenire în acest proiect.  Plahotniuc, intitulat “păpuşarul” de peste Prut, vrea să devină pentru moldoveni o poveste, un mit sau un preşedinte?

Astăzi Curtea Constituţională a Republicii Moldova a admis o sesizare formulată de parlamentarii din PLD(conduşi politic până nu demult de fostul premier Vlad Filat), hotărând astfel că preşedintele statului să fie ales prin vot popular şi nu în Parlament. Moldovenii vor putea vota un preşedinte iar tranziţia spre o republică semi-prezidenţială sau prezidenţială se va accelera.

Europa face uşor paşi înapoi în Moldova, mai ales în ultimul timp, când crizele politice au erodat simţitor încrederea europenilor în elita de la Chişinău, iar criza economică prelungită (cauzată şi de furtul miliardului care a suprins mulţi occidentali) i-a făcut pe mulţi moldoveni să iasă în stradă sau să adere la mişcări politice cu relevanţă scăzută (curentul politic creat în jurul lui Iurie Leancă sau al Maiei Sandu) sau formule politice pro-moscovite (Renato Usatîi sau Igor Dodon) care periclitează visul european.

Lista de reforme ce derivă din Acordul de Asociere al Republicii Moldova cu UE este mare, la fel ca şi instabilitatea politică de la Chişinău. Agenda de reforme este suspendată, iar ultimele combinaţii politice din legislativul moldovenesc şi-au dovedit limitele şi gradul de europenism.

Ineficienţa unui război de durată

În acest context, formula Vlad Plahotniuc nu pare atât de indezirabilă. Logica ar fi simplă: cel care a băgat Republica Moldova în prăpastie în funcţie de interese politice şi economice este şi cel care o poate salva. Eu sunt de accord cu o astfel de perspectivă. În ultimul timp, cu guvernul Gaburici, Streleţ sau cu guvernul actual s-a observat lipsa de ineficienţă guvernamentală. Gaburici menţiona, în ultimul său discurs, existenţa unui aparat birocratic stufos, care încetineşte ritmul reformelor şi controlul instituţiilor statului din partea unor grupuri de interese care nu permit dezvoltarea Republicii Moldova în direcţia UE. El amintea că este doar un om de afaceri şi nu are suficientă experienţă administrativă pentru a soluţiona problemele de ordin birocratic. Oricum era un guvern minoritar susţinut de comuniştii lui Voronin. Cauzele ineficienţei sunt multiple şi ele includ, în mod automat, şi lupta longevivă dintre Plahotniuc şi fostul premier moldovean Vlad Filat.

Moldova, între un păpuşar şi un salvator!

În prezent, Filat se află în arest, iar partidul său PLD se află înr-un proces de disoluţie sau, cum bine spunea un analist de peste Prut, “într-un moment de recrutare”, deoarece parlamentarii liberal democraţi sunt curtaţi de partidul lui Plahotniuc, respectiv PD. Chiar dacă preşedintele acestei formaţiuni este Marian Lupu, ar fi bine să plecăm de la premisa că el doar reprezintă public acest partid. Alţii sunt la butoane! Din această perspectivă, formula Plahotniuc premier nu este din faşă una păguboasă. Momentul alegerilor parlamentare din 2014 în Moldova sau episodul Partidul Liberal Reformator în frunte cu Ion Hadârcă sunt dovezi ale abilităţii politice ale păpuşarului.

Strategia politică nu îi este străină ci doar puterea asumată în mod public. Lui Plahotniuc îi lipseşte scena. Problema sa este de natură imagologică. El este perceput ca un personaj de culise cu slabe abilităţi oratorice. Intenţia anterioară de a fi premier reflectă şi dorinţa sa de putere, dar şi frustrarea pe care a resimţit-o faţă de Filat şi calităţile sale politice vizibile pe scena publică.

Oare aspiră Plahotniuc la funcţia de preşedinte al moldovenilor?

Unii spun că acum este un nou moment pentru Plahotniuc. Dacă va reuşi să devină salvatorul Moldovei (un mit de care s-a folosit şi comunistul Voronin), atunci va câstiga suficient capital politic încât nu va mai conta pentru aproape nimeni jocurile sale de culise. În caz contrar, va dipărea din viaţa publică reluându-şi locul în spatele scenei, de data această însă mai obscur decât ne-a obişnuit până acum.

România, o grimasă a păpuşarului!

La o conferinţă de presă la Chişinău am fost intrigat de Plahotniuc. Discursul său de Donald Trump, alura lui sovietică dublată de rânjetul politic, specific americanilor, jurnaliştii săi extaziaţi la auzul vorbelor lui, toate mi se păreau un teatru de provincie bine montat şi bine regizat. Dar tot de provincie rămânea! Când am încercat să-i adresez o întrebare păpuşarului,şi am pronunţat ”România”, acesta şi-a schimbat brusc zâmbetul de provenienţă vestică într-un surâs maliţios, autosuficient şi arogant. Era felul lui de a-mi spune să mă duc acasă la mine în România şi să plec din Moldova lui! Nu m-am supărat. În definitiv nici Sorin Ovidiu Vântu nu a avut parte de un tratament mai bun din partea oligarhului basarabean.

La un moment dat, într-o cârciumă din Chişinău, am zis ca va veni o vreme în care Plahotniuc va fi şi el luat de un DNA (există în Moldova un fel de DNA care se numeşte CNA, dar rezultatele sunt mai puţin decât modeste). Reacţiile oamenilor au fost pe măsură: unii căutau pe sub masă microfoane, alţii râdeau!

Comedia continuă! Întrebarea este: cu ce poveste, cu una de succes sau cu încă una de tranziţie?!