PF Daniel faţă cu reacţiunea

„Predarea religiei în şcoală are valenţe educaţionale profunde” ( PF Daniel). Ilustraţia, intitulată „Ne-a sfinţit maşina”, are probabil un rost profund educativ.

Încercând să combată ceea ce el consideră a fi critica principală a prezenţei Religiei în şcoli („nu este o ştiinţă”), PF Daniel nu face decât să-şi ridice opozanţii în cap, anunţând nu doar că religia este o ştiinţă, ci chiar că este „ştiinţa cea mai profundă”. Chiar dacă nu duce lipsă de pompieri, Daniel n-ar trebui să pună singur paie pe foc. Religia este orice, dar nu este o ştiinţă.

BOR-ul trece printr-o criză: ora de Religie, principala cale prin care ortodoxismul era livrat constant viitorilor credincioşi, a fost transformată din „obligatorie” în opţională. Prima reacţie a Bisericii a fost aceea de a anunţa, destul de clar şi tranşant, că intenţionează să facă tot ceea ce depinde de ea pentru a nu respecta decizia Curţii Constituţionale. 

Poziţia (capului) BOR este o dovadă a faptului că, obişnuită cu un şir neîntrerupt de „victorii”, Biserica s-a dezvăţat să piardă. După ştiinţa mea, BOR este prima mare instituţie autohtonă care declară făţiş că nu-şi propune să respecte o hotărâre a Curţii Constituţionale. „Să-i dai Cezarului ce-ai ai Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu” a devenit, în interpretarea BOR, „să-i iei Cezarului ce-ai al Cezarului şi cu restul mai vedem”.

Mai sunt patru zile în care părinţii decid dacă-şi lasă copii la Religie sau îi retrag. Pentru BOR zilele se numără la fel: peste acelaşi interval va şti cât a pierdut din turma pe care o controla anterior. Miza este atât de mare, încât în ultima slujbă pe care a ţinut-o, PF Daniel a tratat îndelung cestiunea.

Câteva observaţii referitoare la spusele din urmă ale Prea Fericitului.

Prima ar fi că,  încercând să combată ceea ce consideră el a fi critica principală a prezenţei Religiei în şcoli („nu este o ştiinţă”), PF nu face decât să-şi ridice opozanţii în cap, anunţând nu doar că religia este o ştiinţă, ci chiar că este „ştiinţa cea mai profundă”. Chiar dacă nu duce lipsă de pompieri, Daniel n-ar trebui să pună singur paie pe foc. Religia este orice, dar nu este o ştiinţă. Ştiinţa are nişte reguli unanim recunoscute. Una dintre ele ar fi aceea că te poţi îndoi de ea. Iar această îndoială produce, deseori, rezultate spectaculoase. Einstein s-a îndoit  că lumea poate fi rezumată la F= ma şi aşa a ajuns să constate că E=mc² . Ştiinţa, tot întrebându-se dacă pământul este într-adevăr plat, aşa cum stabilise anterior, a ajuns la concluzia că, de fapt, este rotund (pentru ca mai apoi să constate că este relativ oval).

Religia, sau mai bine zis ortodoxismul, nu face asta. Şi-a stabilit o dată pentru totdeauna dogmele şi de-atunci nu face decât să le respecte- şi să încerce să-i oblige şi pe alţii la aceeaşi atitudine. În interiorul bisericii fiind, eu n-am permisiunea de a mă îndoi de ceva căruia biserica i-a oferit,deja, statutul de certitudine. Pot eu să mă îndoiesc de existenţa Arhanghelului Gabriel?

Mult mai înţelept ar fi fost ca Daniel să nu încerce să bage Religia în rândul ştiinţelor- nici pe uşa din faţă, nici pe portiţa din dos. În şcoală nu se fac doar ştiinţe. Orarul conţine, printre altele, ore în care se studiază poezia şi sunt suficient de mulţi elevi care studiază pictura. Nu te duci la şcoală neapărat, sau în primul rând, pentru ştiinţe. Ba chiar sunt suficienţi copii a căror înclinare este către „latura artistică”- cei care se îndreaptă către „uman” tocmai pentru că nu suferă ştiinţele.

O a doua gafă pe care o face Daniel este să declare că „înscrierea la ora de Religie este un act de credinţă”. Ei bine, nu este. Nu-mi las copilul la ora de matematică pentru a dovedi că eu cred în teorema lui Pitagora. Cred doar că, printre altele, copilul trebuie să ştie şi ceva matematică. Probabil nu va fi cercetător, însă ar putea fi pus în situaţia de a şti ce latură este mai lungă, cateta sau ipotenuza şi care-i treaba cu suma pătratelor celor scurte. Aş fi putut face la fel cu Religia, dacă BOR-ul ar fi reuşit să mă convingă.

De parcă n-ar fi fost de-ajuns, PF Daniel şi-a continuat „dizertaţia” anunţând că „înscrierea pentru ora de Religie este (...) o mărturisire publică a credinţei”. E nevoie de aşa ceva? Iisus Christos, mai modest, a decis că nu: „Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” PF Daniel ne recomandă să închidem uşa, dar pe partea cealaltă şi, aşezându-ne ţanţoşi în stradă, să ne strigăm credinţa.

Ar mai fi o gafă, sau mai degrabă o ineleganţă faţă de cei dinafara Bisericii: „Predarea religiei în şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu.” Asta e cumva ca şi cum ai spune că, dacă absentezi de la Religie, şansele tale de a deveni un om educat se diminuează drastic. Eu am văzut studii care demonstrează că religia nu-i face pe oameni mai buni. De altfel, războaiele purtate „după Christos” n-au fost nici mai puţine, nici mai „umane” decât cele de dinaintea lui. De aproape un secol omenirea înaintează pe buza prăpastiei, la un pas de-a se autodistruge, şi n-aş pune asta pe seama şamanilor sau a altor „barbari”. Atât Putin, cât şi Obama sunt creştini. Parcă nici Hitler n-a fost animist?

În ceea ce mă priveşte, toată predica lui Daniel nu este decât o lungă, autosuficientă şi vanitoasă vorbărie goală. Am văzut manualele de Religie după care ar fi trebuit să studieze copiii mei: cu rare excepţii, sunt încercări stângace de îndoctrinare de joasă speţă. Copiilor li se prescrie să pupe mâna popii, atunci când îl întâlnesc. Niciun profesor de fizică nu cere asta. De asemenea, li se  sugerează că, după înscrierea în circulaţie, un autovehicul trebuie botezat de popă. Nicăieri în facultatea de Transporturi nu ţi se spune aşa ceva. Fie şi din acest singur motiv, între Religie şi Fizică optez pentru cea de-a doua.

N-o să închei, totuşi, acuzându-l pe PF Daniel de poziţia lui. Dacă vrea ca, în continuare, să fie cel mai mare dezvoltator imobiliar român, dacă-şi doreşte biserici cu acoperiş aurit în curtea unor şcoli care stau să cadă, dacă vrea să vadă preoţi burtoşi coborând din limuzine negre în sate în care privata din spatele curţii dă pe dinafară, dacă vrea să fie invitat cu „Sfântul Trafalet” la orice inaugurare, n-are altă cale decât aceea de a-şi conserva, în cât mai mare măsură, „credincioşii”. Indiferent pe ce cale.