Opera din vadul de roşii

În largul coastelor este ancorată o corbie cu pânze, o dată pe an Opera în sat. Sătenii sunt oameni cinstiţi, care au toate cele de trebuinţă unui trai îndestulător, în afară de o Operă pentru ei înşişi.

În largul coastelor este ancorată o corbie cu pânze, o dată pe an Opera în sat. Sătenii sunt oameni cinstiţi, care au toate cele de trebuinţă unui trai îndestulător, în afară de o Operă pentru ei înşişi. Majoritatea lucrează în industria agro-alimentară, cultivând legume de toate soiurile, fiind renumiţi în satele învecinate pentru roşiile exagerat de bine crescute şi pentru gustul lor zaharisit. Sunt aşa de moi la atingere precum catifeaua şi ajung mereu la greutatea medie admisă pentru o roşie. De cele mai multe ori nu este nevoie decât deschizi gura şi ţi se şi afundă singure înăuntru-ţi alcătuind mingiuţe închise la culoare în stomac care nu ies la ecografie; poţi jongla cu ele, poţi dormi pe ele, poţi înota folosindu-le pe post de colac; te poţi ascunde în ele să faci dragoste etc. Circulă şi acum zvonuri cum că mulţi bărbaţi se căsătoresc târziu şi că nici nu se mai aşteptă să se căsătorească din cauza roşiilor pe care le cultivă şi cu care trăiesc în legubinaj.

Şi să vă povestesc cum este. Când vine Opera e mare sărbătoare în sat. Cântăreţele sunt toate femei ale căror funduri, coapse şi sâni merg mult inainte-le; de fapt doar sânii merg înainte-le, restul, în urmă-le şi pe lături; îmbrăcate în rochii-caleidoscopice şi căciuli din piele de pisici de mare. Târăsc după ele un buchet de căţei de preerie, ce poartă zgărzi din satin oriental foarte scump, bătute cu pietre preţioase. Protocolul impune salutul cu căciula scoasă la bărbaţi sau o plecăciune scurtă la femei, când alaiul de cântăreţe trece prin piaţeta satului, spre sala de concert. Sătenii opresc prăşitul, închid robinetele de apă, pun toate roşiile strînse peste zi în panere de nuieluşe şi le aduc în mijlocul piaţetei spre a fi admirate de cântăreţe. Prim-solista, fiind şi cea mai în vârstă, are mereu onoarea de a muşca din prima roşie coaptă din recolta anuală. Apoi, procesiunea continuă până pe scările Operei. La baza scărilor, sătenii aştern un covor de roşiiextracoapte, numai bune de stofâlcit sub tocurile grăsancelor. Se încinge o horă de stofâlcit roşii, balabustele topăind care mai de care cu vârful tocului pe câte-o roşie. Ca să se amuze pe seama lor, câţiva zavragi le mai aruncă câte-o tomată verde, iar başoldinele alunecă şi cad în fund, cu fustele în cap, stârnind hohote de râs. După horă, matroanele cântăreţe se refugiază în cămăruţele lor, pregătindu-se pentru reprezentaţia de seară. Piaţeta rămâne în urmă ca un vad de pămînt lustruit parcă de o gramadă de melci incolononati în şir indian, ale caror secreţii lipicioase s-au uscat, transformandu-se în cel mai puternic ciment.

La şapte fix începe concertul şi fiecare sătean este obligat prin lege să participe. Copiii sunt îmbrăcaţi elegant, cu cămăşuţe verzi şi pantalonaşi roşii în romburi, prinşi cu bretele mov. Părinţii poartă haine de postav curăţate de orice scamă, femeile boneţică din somon roz iar bărbaţii papion-steluţă de mare. Nimeni nu are voie să intre sau să iasă în sală prin acelaşi loc şi niciodată cu ochii deschişi. La intrare, fiecarui sătean i se dă pe proces-verbal câte o roşie murată înfăşurată în dantelă, pe care se angajează să o arunce în capul cântăreţelor dacă falsează, ori nu respectă întocmai programul artistic. Înainte de ridicarea cortinei, în sală nu sunt premise discuţiile, foielile sau orice altfel de şuşoteală. Nici măcar un pârţ! Este o beznă toatală ca într-o cameră de gazare nazistă şi o aşteptare apăsătoare. Cortina se ridică mereu la fix, moment în care pe scenă apar cânăreţele în capoturi de noapte, cu căciuliţe dantelate legate sub guşe, tolănite în câte un baldachin, cu mâinile sub cap şi picior peste picior. Sala toată se ridică în picioare şi începe să cânte prima piesă– Nunta lui Figaro. Primarul satului este mereu Figaro şi soţia lui - Sussana. Alţi bărbaţi – doctorul Bartolo, Don Bazilio şi Curzio, iar câţiva tineri interpretează pe rând rolul lui Antonio. Barbarina şi Rosina sunt interpretate de două fetiţe cu fundiţe. Menajera lui Bartolo este interpretată de femeia de serviciu de la şcoala din sat şi Cherubino de popă. Matroanele se amuză copios de celelalte două fete din piesă care nu ştiu bine versurile şi dau mărunţel din picioare pentru că vor mereu pipi. Un băieţel şi o fetiţă se cuţulesc într-un colţ al sălii şi sunt daţi afară în şuturi, dar întotdeauna reuşesc să se strecoare cumva înapoi în sală. Nu ştiu cum reuşesc şi nici ce caută de fiecare dată acolo. Vin dintr-un sat vecin sau dintr-o altă poveste, cine ştie ?! Deci cum ziceam, una dintre başoalde supărată că nu aude stereo, primeşte cele mai multe tomatine murate în cap de la sătenii. Prim-grăsancă opreşte de fiecare dată concertul şi ordona evacuarea imediată a sălii, pentru somnul de frumuseţe şi reculegere, în sfârşit, ca în fiecare an, totul se transformă într-un dezastru fonic. La final, Primarul aplaudă în cu ochii în lacrimi curgându-i şiroaie, în timp ce era târâit afară de doi dintre membrii stafului artistic, copilaşii plâng isteric, iar mamele le astupă guriţele cu câte-o roşie şi capetele cu saci de rafie, poate-poate or tacea ; bărbaţii înjură printre dinţi şi mai aruncă dezamăgiţi câte-o murătură de pe scenă. Ştiu cu toţii: pedepsele sunt aspre, dar cea mai îngrozitoare pedeapsă pentru eşecul artistic de la Operă este confiscarea recoltei de roşii de pe un an întreg, care sunt încărcate rapid în bărci şi transportate pe corabia ancorată în larg, unde başoaldele se vor înfrupta până la anul, când urmează să revină pentru o nouă piesă de operă. Ca să uite cele întâmplate, sătenii se strâng în piaţetă, spărg toate becurile, beau bulionul, pierzându-şi complet memoria acestui nefericit eveniment, apoi o iau de la capăt pentru un nou an agricol.

Mai multe poveşti şi desene pe 

http://soseta-cu-povesti.com/

Şoseta-cu-poveşti©Copyright
Toate textele şi desenele sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor.
Nici un text sau desen nu pot fi preluate fără acordul autorilor.