Oferta lui Joe Biden: „Dacă Trump nu candidează, nu sunt sigur că o voi face și eu”

Declarația produce deja efecte. Și nu numai electorale. Obligă toate cabinetele de analiză politică și risc să-și refacă proiecțiile pentru ceea ce va însemna sezonul alegerilor prezidențiale în SUA dar și perspectivele pe  care le-au desenat pentru viitorul relațiilor internaționale care, brusc, se vede că ar putea fi influențate de altă viziune politică decât cea cunoscută în cazul duetului tradițional Biden/Trump.

 Dar este o ofertă, o promisiune, o certitudine sau doar o mișcare tactică prin care profesioniștii din campania electorală a democraților vor să arunce o variabilă de dubiu major care să influențeze opțiunile adversarilor și să producă oarece derută în rândul susținătorilor lui Trump? Întrebarea a are logică în măsura în care formularea folosită este „nu sunt sigur”, perfect adaptată multelor ezitări ale lui Biden, aflat acum sub o mare presiune pe plan intern din cauza banilor cheltuiți pentru Ucraina și care, în teren, sunt departe să fi produs rezultatele scontate, dar și a politicii față de Israel, acum contestată foarte intens în diverse mari orașe, deloc întâmplător universitare și, cel puțin până acum, tradițional apropiate democraților.

Biden însuși explică portița lăsată deschisă și, cu referire la Trump, spune că „nu poate fi lăsat să câștige...Trump nici măcar nu se mai ascunde. Spune clar ce va face...Dacă el candidează, sunt și eu obligat s-o fac...”.

Posibil să fie doar o simplă manevră electorală, o forțare de bariere pentru mobilizarea electoratului propriu care, oricum, tot ne pre are mulți candidați de rezervă. Tocmai din această cauză, știindu-se foarte bine că Biden, în ciuda tuturor problemelor sale în materie de popularitate, este aproape sigur de a câștiga nominalizarea democraților, nu este totuși extrem de clar de ce a lansat pe piață bomba politică a acestui final de an.

S-ar putea să vorba într-adevăr despre un apel la mobilizare dar, din punctul meu de vedere, nu electoratul este acum ținta principală a mesajului. Biden își avertizează proprii colegi democrați că asta ar fi perspectiva foarte neplăcută de care vor avea parte dacă nu-l susțin acu toate forțele în fața primejdiei reprezentate de eventuala deschidere a procedurilor în Congres pentru desfășurarea procesului de destituire cerut de conservatori. Doar Biden și echipa posedă datele complete din dosarele voluminoase pe care Casa Albă ar fi obligată să le aducă în fața parlamentarilor dacă este lansată procedura de impeachment. Deocamdată, la nivel de bârfă și supoziții, se spune că acolo sunt dovezi ale afacerilor familiei Biden în Ucraina și nu numai, despre sprijinul oferit de rețelele politice și de oameni de afaceri.

Cât din toate astea se poate transforma într-un vector electoral? Vom vedea. Dar este absolut sigur că efecte vor exista în ce privește poziția și influența SUA pe piețele internaționale de putere. Dacă urmează să apară unul sau doi candidfați majori cu șanse la nominalizare în cele două tabere, poate că asta va duce și la remodelarea sau recalibrarea ponderii sprijinului american, primul rând financiar, pentru inițiativele de cooperare deschide în perioada democraților. Care ar putea fi acestea?

Chestiunea delicată este că nimeni nu știe răspunsul exact deoarece, cel puțin până la această perspectivă deschisă de Biden, nimeni nu-și mai punea speranța în schimbarea de generații la nivelul conducerii politice gerontocratice din SUA. Domnea chiar o resemnare filozofică ce pare să fie acum cel puțin serios zdruncinată.

Dacă se va relansa curse prezidențială, oare cine va figura pe noua line de start? Întrebarea asta părea depășită, iată că se repune, cel puțin formal și din nevoia de a lămuri chestiunea susținerilor politice. Dar nu vă faceți prea multe iluzii, nimic nu este definitiv și, în politică, totul, inclusiv convingerile declarate eterne, se poate schimba într-o fracțiune de secundă. De aici și portița „nu sunt sigur” p care Biden, prudent și prevăzător și-a lăsat-o deschisă.