O nouă speranţă pentru Republica Moldova?

La Chişinău există multe speranţe. Este a nu ştiu câta oară când vedem acelaşi scenariu al unei soluţii miraculoase care va rezolva toate problemele Republicii Moldova.

Fiecare dintre soluţii a venit cu un plan foarte bun pe hârtie. Liste în 10 puncte, în 12 puncte cu măsuri menite să aducă prosperitate şi stabilitate. Nici nu mai are rost să ne amintim ce s-a ales de toate promisiunile din ultimii 30 de ani de campanii electorale. Pe lângă speranţă multă există şi memorie foarte puţină la Chişinău.

Când vine vorba de Republica Moldova şi la Bucureşti avem exact aceleaşi chestiuni: multă speranţă şi memorie scurtă. În afară de asta politicienii de la Bucureşti se reped să sprijine orice nouă speranţă care se ridică pe firmament, fără să se înveţe minte vreodată. Politica în Republica Moldova se învârte de zeci de ani într-un cerc vicios care nu aduce nici un fel de schimbare. Speranţă – dezamăgire, speranţă – dezamăgire şi tot aşa. Parcă acesta este adevăratul plan pentru menţinerea Republicii Moldova într-o zonă gri la marginea Uniunii Europene, fără nici o şansă reală de remediere. Lipsa de imaginaţie a strategilor de la Bucureşti, gata oricând să se înscrie în hora asta fără sens nu face altceva decât să perpetueze starea de fapt.

Planeta Moldova a difuzat în urmă cu mulţi ani un clip în care Mitoş Micleuşanu muta piese de şah spunând „În Republica Moldova dacă nu vrei să alegi un comunist ai alternativă! Poţi să alegi alt comunist!” Chişinăul pare a fi oraşul unde se duc să moară proiectele proaste în vreme ce Republica Moldova rămâne fără scăpare în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse. Pe termen lung lipsa de imaginaţie şi de proiecte reale a devenit atât de evidentă încât nimănui nu-i mai pasă de asta.

Dar mai avem o speranţă. Este impresionantă de fiecare dată mobilizarea la vot a cetăţenilor Republicii Moldova şi respingerea unei încadrări definitive şi ireversibile în spaţiul de influenţă al Federaţiei Ruse. În ciuda lipsei de imaginaţie şi a incapacităţii clasei politice, fie ea de la Bucureşti sau Chişinău, alegătorii din Republica Moldova nu au oferit încă o majoritate parlamentară care să accepte dincolo de orice îndoială şi să pună în aplicare proiectele Moscovei din regiune. Prezenţa crescută la vot, mai ales în secţiile din Europa va permite verificarea în practică a actualei speranţe de la Chişinău.