O adunare liniştită

Aşadar, marele şi cel mai democratic partid al României, PSD, fireşte, a decis. Doar preşedintele interimar, dl. Liviu Dragnea, va putea candida la Congresul din data 18 octombrie la funcţia de preşedinte en titre. Ceilalţi posibili contracandidaţi au fost descalificaţi, având, după cum ni se spune, dosarul incomplet.

În aceste condiţii, Congresul se arată a fi unul lipsit de miză. Mai neinteresant chiar decât congresele PCR.  În cel mai rău caz, aşa cum s-a întâmplat la Congresul al XII lea din 1979, o reincarnare a vreunui Constantin Pârvulescu rătăcită prin sală, va spune câteva vorbe ceva mai neortodoxe la adresa d-lui Dragnea. Iar replici peste ani ale câte unui Ion Popescu-Puţuri sau George Macovescu îl vor pune urgent la punct, cu mânia aferentă, pe eventualul disident. Numai să primească un semn din partea mustăţii preşedintelui. 

Congresul ce va avea loc peste câteva zile va semăna teribil cu Conferinţa Naţională din 1997, cea în urma căreia Ion Iliescu, proaspăt înfrânt la alegerile prezidenţiale din toamna anului anterior, a primit mandatul de preşedinte deţinut până atunci de marioneta politică Oliviu Gherman. În schimb, Congresul de peste două săptămâni nu va semănă deloc cu cele de dată ceva mai recentă. Cel în urma căruia Mircea Geoană i-a suflat preşedinţia lui Ion Iliescu ori după care Geoană însuşi s-a văzut silit să îi predea mandatul acum demisionarului Victor Ponta.

Nimic important nu se va întâmpla în partid nici după data de 18 octombrie. Orice posibilitate de reformare a PSD cu Liviu Dragnea la şefia lui este din start exclusă. Partidul va fi condus cu mână forte, printr-o reactivare a vechiului principiu comunist al centralismului democratic. Reactivare vizibilă şi în perioada de interimat a d-lui Dragnea. Acţiunile guvernului vor fi încă şi mai controlate de dl. Dragnea personal. Aceasta chiar dacă nu se vor adeveri zvonurile de ultimă oră conform cărora dl. Ponta ar urma să părăsească Palatul Victoria la puţine zile după Congres. Tinerii vor avea un acces încă şi mai limitat în forurile decizionale ale PSD, în pofida declaraţiilor şi promisiunilor contrare ale d-lui Dragnea. Ceea ce  nu va însemna o pagubă prea mare de vreme ce tinerii pesedişti promovaţi de Victor Ponta s-au dovedit formataţi după modelul liderului de atunci şi dau destule semne că ar manifesta întreaga disponibilitate de adaptare la noile cerinţe. 

Baronii PSD au primit, neîndoielnic ,asigurări că vor rămâne pe mai departe liniştiţi pe locurile lor. Că nu îi paşte nici cel mai mic pericol de înlocuire, atâta vreme cât justiţia îi va lăsa în pace şi nu le va asigura câţiva ani de vorbitor şi timp pentru elaborarea de lucrări ştiinţifice. 

Baronii îşi vor păstra scaunele fiindcă e nevoie de ei şi de experienţa lor, aşa viciată cum e ea, în perspectiva anului electoral viitor. Atunci când guvernul, controlat pe mai departe, din câte se pare, tot de PSD, îşi va înmulţi pomenile electorale. Care vor fi mult mai generoase în oraşele şi judeţele ale căror căpetenii sunt recrutate din rândurile partidului. Aceasta pentru ca populaţia să vadă şi să facă diferenţa pentru ca apoi să voteze cum se cuvine nu doar în primăvară, ci şi la alegerile parlamentare. Atunci când, fără doar şi poate, partidul va obţine, din motive obiective, mai puţine mandate, dar oricum nu atât de puţine cum anticipează comentatorii plătiţi cu bucata de PNL, ori cei încă şi mai naivi sau mai corupţi ce prevăd creşteri spectaculoase ale fragilelor încropeli politice PMP sau M10. Aceasta chiar dacă pensionarul Traian Băsescu va înfrunta şi nesocoti cutumele şi va candida la primăria Bucureştiului în scopul de a funcţiona drept locomotiva electorală a ceea ce se autodefineşte autentica dreaptă românească. Care va deveni încă şi mai autentică după ce va primi infuzia de naţionalism de tip vadimist, odată cu înscrierea în PMP a aceluiaşi domn Băsescu. 

Judecând însă după situaţia de acum nici vorbă ca PSD să dobândească doar o treime din procentul de voturi din 2012, aşa cum profeţeşte pe blogul său Stelian Tănase. Un PNL amorf, având piatra de moară pedelistă aninată de picior şi două partide pentru moment fără relevanţă, aşa cum sunt cele conduse de dl. Eugen Tomac, respectiv de d-na Monica Macovei s-ar putea să netezească drumul spre încă o guvernare majoritar pesedistă.

Perspectiva aceasta politică destul de posomorâtă s-ar putea, totuşi, să sufere oarecare modificări la finele lui noiembrie, atunci când se va rejudeca procesul d-lui Liviu Dragnea. A cărui situaţie juridică devine din ce în ce mai complicată din perspectiva dezvăluirilor din această săptămână ale unui fost aghiotant teleormănean al domniei-sale. Aghiotant ce nu se arată a fi chiar atât de nebun precum a crezut într-un text publicat joi dl. Ion Cristoiu. Şi care nu e exclus să fie audiat ca martor în procesul de la finele lunii viitoare. Un proces care prin sentinţa ce va fi dată s-ar putea să pună capăt liniştii din PSD. Un final care prin modul în care va interveni, dacă va interveni, nu prea e motiv de bucurie pentru nimeni. Căci nu e deloc o ţară sănătoasă cea în care deratizarea politică se face cu mâna justiţiei.