Nepotriviri de registru

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Din vasta corespondenţă dintre I. L. Caragiale şi Paul Zarifopol atrage atenţia o carte poştală datată 28 februarie 1908 şi expusă la Muzeul Naţional al Literaturii Române.

De data aceasta, Caragiale îi trimite lui Herr Doktor un scurt articol decupat dintr-un jurnal şi lipit pe cartea poştală. Sub titlul Isprava unui satir, articolul redă un eveniment nefericit prin recursul la un limbaj neaşteptat de plastic:

Focşani, 12 februarie. – Individul N. Dinache, în etate de 72 de ani, cunoscut proprietar, fost judecător pe vremuri, condamnat de mai multe ori pentru falş în acte publice şi alte delicte, a sedus prin ademenire şi deflorat pe copila Raşela Bercu, în vîrstă de 12 ani.

Părintele copilei a denunţat pe satir parchetulu (sic). D. substituit Dimitriu a făcut largi cercetări.

Instrucţia a continuat pînă tîrziu noaptea.

Monstrul a fost depus. Faptul a produs mare senzaţie.

Amănunte urmează. – R.

Azi, recursul la un registru puternic încărcat emoţional a devenit norma pentru numeroase publicaţii, incluzându-le pe cele care formal pretind a nu fi tabloide. Adjectivul substantivat micuţul face carieră de mulţi ani. Un articol informează: „Mama micuţului este disperată şi cere ajutorul autorităţilor italiene pentru a-i găsi fiul.” Dintr-un cotidian aflăm că „Micuţii care consumă multe dulciuri sunt depresivi”, iar un titlu oferă un contrast strident: „Şi-a părăsit micuţii ca să facă trotuarul în Elveţia.”  „Preluat de echipajul medical, copilul a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde medicii au constatat că micuţul a fost victima unui viol” (site-ul unui post de televiziune). În acest exemplu, folosirea termenului e redundantă, deoarece e vorba despre acelaşi subiect.  Un site de puericultură sugerează că deja a asimilat cuvântul micuţul ca sinonim al substantivului copil:  „[...] micuţii mai mici de 5 ani ar trebui să nu stea mai mult de 20-30 de minute în faţa unui televizor sau pe tabletă ori pe laptop.”

La extrema opusă, cuvântul bunici face obiectul unei mode mai recente, limbajul liric al presei părând să respingă alternativa bătrâni. (De altfel, în ultimii aproximativ 10 ani, româna a preluat din engleză termenul senior, eufemism uneori ridicol administrat din dorinţa de edulcorare a realităţii. Şi franceza a adoptat cuvântul, pornirea alimentată de limbajul corect politic fiind menţionată într-unul dintre volumele eseistului şi jurnalistului francez Jean Sévillia.)

Aşadar, substantivul bunici înlocuieşte tot mai des substantivul pensionari. Iată câteva exemple dintr-o galerie care se extinde zilnic: „Bunicii care vor primi ajutoare de 1200 lei”; „Bunicii Romaniei, captivi in singurătate”; „Anunţul momentului pentru bunici”. Toate exemplele au fost difuzate ca burtiere TV. Site-ul unei televiziuni de ştiri: „La 88 de ani, această bunică este condamnată să trăiască dintr-o pensie de 180 de lei.” Pe tot parcursul articolului însă nu există nicio referire la o legătură anume de rudenie, astfel încât, fără a nega realitatea tragică descrisă, intuim că folosirea cuvântului bunică este doar produsul unui puseu de emoţie reclamat de stilistica melodramatică a presei curente. „PENSII 2022. Lovitură teribilă pentru bunicii cu venituri mici” este titlul unui articol pe un site de televiziune. În context, soarta pensionarilor care nu sunt bunici rămâne un mister. O altă burtieră TV acordă termenului o alură internaţională: „Bunicii Ucrainei îşi apără ţara cu mâinile goale”, iar o publicaţie locală scrie: „Teo Vasil, dezvoltatorul imobiliar din Spania s-a ţinut de cuvânt: cele 300 de cadouri de Crăciun au ajuns la copii (sic) şi bunicii nevoiaşi.”

Alt substantiv frecvent folosit pentru a hiperboliza întâmplările oricum atroce este monstrul. De la exemplul menţionat în articolul decupat de Caragiale, trecând prin celebra denumire „monstrul din Caracal”, s-au înregistrat zeci de articole de presă şi de burtiere TV dominate de registrul teratologic. O ştire publicată pe site-ul unei televiziuni relatează arestarea unui actor canadian acuzat de crimă.  Titlul: „Monstrul canadian, arestat”. O publicaţie e mai generoasă cu detaliile: „Monstru sexual, alte două fapte”. Un cotidian titrează: „Monstrul din Arad recunoaşte crima”, iar site-ul unei televiziuni anunţă că „monstrul din Călăraşi a fost arestat”. „Monstrul din Cojasca, arestat preventiv”, scrie un alt cotidian, mai puţin convingător însă decât o publicaţie locală care titrează „MONSTRUL din Bozioru, dus cu forţa la psihiatrie!” Un site de ştiri îl descrie astfel pe un criminal sadic: „El e monstrul din Dâmboviţa, care şi-a dus în pădure nepoata de 6 ani şi a decapitat-o!” În fiecare dintre aceste cazuri este de remarcat indiciul geografic, exprimarea dând naştere unei hărţi a terorii reprezentate de monştri.

Şi substantivul bestie, la fel de străin de limbajul jurnalistic neutru, cunoaşte un relativ succes, după cum o arată exemplele: „Arest prelungit pentru bestia care a violat o copilă în faţa unui liceu” (site de ştiri); „Bestia asta a violat şi ucis îngeraşul de 3 ani (tabloid); „A violat 1.500 de femei în 13 ani. Bestia era comisar de poliţie” (cotidian); „Pedeapsă maximă pentru bestia din Botoşani” (publicaţie locală).

Uneori, eufemistica sintagmă fără suflare înlocuieşte mai contondentul adjectiv mort. Un cotidian anunţă: „Bărbat găsit fără suflare în propria casă, la Campulung Moldovenesc”, iar un altul oferă un articol cu titlul: „Majoreta din comedia «Can’t Buy Me Love», găsită fără suflare în propria locuinţă”. Iată şi alte exemple: „Trupul fără suflare al unei femei, descoperit într-un BMW parcat pe o stradă lăturalnică” (cotidian); „Un român a fost găsit fără suflare într-un pârâu, în Italia” (tabloid);  „Un poliţist a fost găsit fără suflare, împuşcat, chiar lângă Teiul lui Eminescu” (titlu preluat de mai multe site-uri de ştiri).

Merită menţionat şi detestabilul diminutiv graviduţă, folosit probabil din jenă faţă de o realitate fiziologică. Site-ul unei televiziuni o descrie pe o artistă drept „o graviduţă extrem de sexy şi plină de energie”, adăugând: „Aceasta publică des fotografii cu burtica ei de graviduţă, însă un lucru i-a surprins pe internauţi.” „Cum arată graviduţa anului în costum de baie şi cât de mare este burtica”, scrie o publicaţie locală. O revistă pentru femei recomandă „5 paşi pentru a fi o graviduţă frumoasă şi încântătoare”. Iată şi o redundanţă: „Graviduţa este acuzată că ar fi rămas însărcinată încă din timpul emisiunii, când ea şi Alex Zănoagă erau în Turcia” (tabloid).

Alt diminutiv ridicol folosit în noul limbaj jurnalistic este animăluţe. „De ce e important să ne sterilizăm cât mai repede animăluţele” explică o agenţie de ştiri. O publicaţie care abordează teme variate aminteşte că „pandemia ne-a apropiat de animăluţe”, iar un articol publicat de o altă agenţie de ştiri informează: „100 de animăluţe de companie au ajuns la centrul de refugiaţi de la eGros Iaşi”, adăugând că voluntarii au pregătit „şi câte un colţişor unde necuvântătoarele pot mânca sau bea apă.” Mai degrabă potrivit unui text literar, substantivul necuvântătoarele apare şi în textul unei ştiri publicate pe site-ul unei televiziuni: „Asta înseamnă că nu sunteţi obligaţi să răspundeţi la întrebările despre necuvântătoarele pe care le aveţi în ogradă sau apartament.” De ce construcţia animale de companie deranjează e greu de intuit, după cum greu de înţeles este confuzia stilistică ce guvernează presa actuală, captivă între infantilizare galopantă şi tragism inadecvat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite