Neaşteptat, şocant şi totuşi posibil? „Proletari şi milionari din toate ţările, uniţi-vă!”

Se petrece o schimbare majoră de paradigmă. Este una care se impune rapid, chiar extrem de dur odată cu înţelegerea adevărului pe care-l tot transmit semnalele analiştilor politici, economici şi militari specializaţi în compunerea scenariilor de evoluţie pe termen lung şi foarte lung.

Dacă se încearcă menţinerea actualelor modele de dezvoltare, nimeni şi nimic nu va mai putea împiedica intrarea lumii într-o criză de foarte mari dimensiuni, una sistemică şi pentru care puţine ţări par să fie realmente pregătite.

Care sunt aceste semnale?

Cele mai importante şi realmente şocante mi se pare că apar exact în acest moment, sunt aproape simultane şi aduc împreună extremele considerate absolut şi definitiv ireconciliabile de propaganda ideologică a marilor partide tradiţionale. Astfel, neaşteptat şi şocant, mesajele stângii reformatoare sunt cvasi identice sau chiar se suprapun peste cele ale grupurilor de influenţă ale elitei financiare mondiale, solicitând exact acelaşi lucru: impozitarea, în sistem de urgenţă, a marilor averi pentru a crea un fond destinat îmbunătăţirii condiţiei sociale a celor mai defavorizaţi.

Începutul, spectaculos şi, la momentul respectiv, lovitură de teatru în spaţiul marii politici, a fost de acum celebra scrisoare deschisă adresată de un grup de 150 de milionari şi miliardari ai planetei participanţilor la Forumul mondial de la Davos din acest an. Textul se intitulează „Credem în taxare!”, parafrază după acel „In God We Trust”, regăsibil pe bancnotele americane şi conţine o analiză neîndurătoare a injustiţiilor pe care este clădit actualul sistem social. Şi nu sunt neo-marxiştii care vorbesc, ci marii beneficiari ai sistemului:

„Noi, ca milionari, ştim că actualul sistem de taxe nu este cinstit. Mulţi dintre noi pot spune că în timp ce lume a trecut printr-o imensă suferinţă în ultimii doi ani, am văzut cum averea noastră a crescut în timpul pandemiei şi foarte puţini dintre noi pot spune în mod onest că ne-am plătit partea noastră de taxe în paradisurile fiscale. Această injustiţie dezvoltată la baza sistemului internaţional de taxare a creat o colosală lipsă de încredere între popoare şi elitele care sunt creatoarele acestui sistem...”. Mai mult chiar, reprezentanţi ai celor trei mari organizaţii semnatare ale apelului au ieşit în stradă, alături de militanţi de stânga într-o neliniştitoare dar foarte sugestivă reprezentare a succesului pe care-l poate avea un nou tip de slogan „Proletari şi bogaţi din toate ţările, uniţi-vă!”, inamicul comun fiind perceput, poate pe bună dreptate, riscul unei deflagraţii majore produsă de creşterea inechităţilor sociale. Iată ce spuneau cei de la „Patriotic Millionaires”, semnatari ai apelului”

Pentru a relua o analiză a celor de la OXFAM, pandemia a fost într-adevăr potenţatoare majoră a marilor inegalităţi sociale. A creat un nou milionar la fiecare 30 de ore, asta în timp de, la fiecare 33 de ore, un milion de persoane intrau în zona definită drept „sărăcie extremă”. Iată analiza lor în ce priveşte creşterea globală a preţurilor la alimente:

Chiar se pot uni viziunile şi, implicit, apelul la soluţii acceptabile de mai multe zone politice din noua configuraţie care începe să schimbe vechile structuri, un exemplu fiind ceea ce se petrece acum în Germania sau Franţa? Poate că da, în orice caz găsiţi aici un alt text deosebit de semnificativ şi care poartă semnătura comună a celor de la Fight Inequality Alliance, Institute for Policy Studies, Oxfam alături de cei de la Patriotic Millionares. Datele sunt la limita credibilului şi arată cât de aproape este o explozie socială de mari dimensiuni.

Şi există şi iniţiative politice care semnalează intenţia de a se intra în campanii electorale cu propuneri puţin spus spectaculoase şi care, cel puţin la nivelul mesajului către alegători, ar putea provoca un apetit real de vot. Rămâne să spună economiştii cât de realistă este propunerea celor de la Partidul Ecologist din Belgia, în contextul actual de criză, ei propun ca, prin instituirea unui impozit suplimentar de 1% pe averea celor mai bogaţi dintre belgieni, să fie constituit un fond care să permită distribuirea necondiţionată a 30.000 de Euro pentru fiecare tânăr la împlinirea vârstei de 25 ani. Iniţiatorii propunerii au calculat că impozitarea respectivă ar genera aproximativ 6 miliarde de Euro din care jumătate să fie oferiţi tinerilor.

Este o formulă discutabilă, evident declanşatoare de polemici dar, pe fond, arată ceva începe să se mişte foarte rapid şi s-ar putea ca ideea să prindă şi să intre în mecanismul pregătirii noilor platformelor politice. Asta, fireşte, în ţările confruntate cu probleme de acest gen, nu România în care guvernul ne informează permanent cu seriozitatea specifică prim-ministrului general şi doctor că totul este şi va fi bine.

Ceilalţi, iată, încep să-şi pună întrebări. Au oare dreptate?