MENTALUL #COLECTIV Din generaţia lui „merge şi aşa“

Din generaţia lui „merge şi aşa“ s-a născut mentalul nostru #colectiv. O notă de plată a democraţiei în care trăim de 26 de ani, măsurată prin donaţii de sânge şi piele.

Ca şi mulţi alţi români stabiliţi în afara graniţelor ţării, aşa şi eu, stau lipită de ecranul laptopului şi a telefonului, urmărind postările #colectiv, #coruptiaucide, #suntemcolectiv, şi ştirile în direct. Nu pot spune că înţeleg prin ce trec tineri ca mine, dar empatizez cu durerea şi nemulţumirile lor. Nu sunt în măsură să comentez asupra evenimentelor recente, aşa că i-am citit pe altii. Astăzi, am dat de un blog care vorbeşte generaţiei mele, şi pe care îl împărtăşesc cu voi, mai jos. Dezastrul din colectiv poate fi punctul de maturitate al generaţiei noastre, un moment de tranziţie şi de maturitate emoţională. Postarea este a lui Bogdan Vetu, din Bucureşti, şi o puteţi găsi aici.

Domnilor, generaţiei prezente acum în stradă i-au murit prietenii şi colegii, fraţii şi surorile. Generaţia prezentă acum în stradă a experimentat suferinţa nedreaptă, trăită în mod barbar şi absurd. Oamenii prezenţi acum în stradă s-au culcat în lacrimi, cu apăsare şi durere în suflet. În loc să îi aveţi în şcoli de cinste şi companii cu renume, i-aţi trimis să îşi îngroape morţii.

Generaţia actuală a putut să accepte legile şi furtul pentru că nu le-aţi oferit educaţie civică, financiară, antreprenorială şi multe altele la fel de importante la care să se raporteze. Generaţia actuală a acceptat umilinţa socială la care aţi supus-o ani la rândul, simţindu-se neputinciosă, pentru că banul pe care domniile voastre îl furaţi nu făcea parte din logica lor. Atât.

Generaţia actuală discuta la o bere despre ce putea să schimbe în mediul ei. Generaţia actuală vă ignora pentru că încerca să lege relaţii şi idei, să sudeze şi să schimbe lucrurile pornind de la exemplul său. Generaţia actuală trăia prin oamenii săi, iar domniile voastre, prin actele repetate de corupţie, le-aţi ucis, la propriu, propria conştiinţă.

Aţi băgat în pământ prin actele domniilor voastre, colegii şi prietenii acelora de care nu vă păsa, pe care nu vă bazaţi la alegeri, pentru că ei stăteau pasivi, dar aţi trezit un colos care nici el nu ştia de măreţia sa, iar când l-aţi trezit era plin de sânge.

Să le fie ţărâna uşoară celor ucişi la revoluţie, însă pentru această generaţie acel sânge vărsat este doar o filă de istorie, fără emoţie şi poate fără prea mare însemnătate. Acum în schimb, pierderea #colectivă este a lor directă şi nu face decât să ducă către domniile voastre.

Veţi fi condamnaţi, domnilor, de către copiii de 15 ani care strigă acum în stradă şi de copiii care sunt luaţi în spate de către părinţii care vor să le dea un exemplu de normalitate. Prin actele domniilor voastre aţi creat un mental #colectival suferinţei şi al furiei împotriva lipsei de respect social.

Domnilor, nu ar fi târziu, acesta poate fi momentul vostru în care să faceţi schimbări, reforme, să fiţi iubiţi de oameni, însă aveţi o mare problemă, nu ştiţi cum să faceţi asta. Pentru domniile voastre întotdeauna “a mers şi aşa”, însă oamenii din stradă lucrează cu bugete, cashflow-uri, deadline-uri, kpi-uri, cuvinte străine şi lipsite de consideraţie pentru combinaţiile în care aţi trăit 26 de ani.

Ca să fiţi iubiţi de către cei din stradă trebuie să mergeţi la şcoală, chiar şi la una a bunului simţ, căci singuri aţi pus să ne conducă edili agramaţi, fără şcoală. Să vă fie ruşine, domnilor!

În România s-a născut cu multă suferinţă un mental #colectiv pe care nu îl mai puteţi controla. Cei care vă vor capetele au vărsat lacrimi în pumni, iar asta bate cu mult umilinţa la care i-aţi supus cu atâta nepăsare, când le-aţi băgat, ani la rândul şi fără pic de neruşinare, mâna în buzunar.