MECCA: Acordul comun de apărare care unește interesele actorilor musulmani majori: De cine le e frică?

Mecca Joint Defence Agreement se intitulează acest document care oficializează un pac de apărare între cele trei mari puteri economice și militare din Orientul apropiat, stipulând că o agresiune armată împotriva uneia dintre cele trei țări va fi considerată drept un atac împotriva tuturor. Important din multiple puncte de vedere, începând cu faptul că un stat membru NATO, cea mai importantă forță militară ce garantează echilibrul Alianței în partea noastră de lume, s-a decis să intre într-o asemenea alianță cu o putere nucleară din zonă (Pakistanul) și cu cea mai puternică forță economică din regiune, elementul decisiv pentru orice decizie globală pe piața energiei.

Recep Tayyip. Erdogan, Președintele Turciei FOTO Profimedia

În lumea dominată de simbolism a Orientului Apropiat, a Orientului în general, locul semnării a fost ales cu foarte multă grijă pentru a adăuga un element suplimentar de forță care să fie recunoscut instantaneu ca atare, fără multe explicații, de întreaga lumea musulmană. Astfel, decizia asta extrem de importantă a fost ca acordul să fie parafat în palatul Al-Safa din Mecca iar semnatarii să fie Recep Tayyip. Erdogan, Președintele Turciei, Prințul moștenitor saudit Mohamed ben Salman și Primul Ministru pakistanez Schehbaz Sharif.

Pactul acesta, semnat în momentul în care tensiunile în zonă sunt mai puternice ca niciodată și cu o finalitate greu previzibilă-, anunță că deja avem și în această zonă „formula NATO” adică „întărirea disuasiunii colective împotriva oricărei agresiuni” și pentru promovarea păcii, securității, stabilității în regiune și dincolo de ea, urmărind un viitor sigur și prosper”. Fie și numai acest singur paragraf deschide calea spre înțelegerea noilor valențe ale structurii de securitate regională din lumea musulmană.

Desigur, clar, este un pact de apărare dar, știind istoria zonei și tensiunile actuale, întrebarea esențială mi se pare a fi ”care este inamicul de care se tem” și ce înseamnă exact „promovarea păcii și stabilității în regiune și dincolo de ea”.

Care va fi rolul pe care fondatorii alianței și-l doresc pentru acțiunea în regiune? Este oare, din star, o structură locală închisă sau, așa cum ar fi cel mai logic să se întâmple, structura este concepută să se extindă pentru a încorpora alte state musulmane, întărind astfel ideea că acum s-a născut nucleul central al unei viitoare structuri tip ”NATO musulman”. În fine, dacă chiar despre asta va fi vorba, atunci capătă logică și mențiunea care vorbește despre eventuale acțiuni de stabilizare dincolo de spațiul definit de teritoriul celor trei țări semnatare.

Este prima reuniune de forțe la un asemenea nivel din zonă și s-ar putea, tocmai din cauza evenimentelor în desfășurare, să se fi activat un spirit de cooperare de atâtea ori invocat și niciodată realizat până la capăt. Dacă vom asista la un NATO musulman” foarte multe se vor schimba de acum înainte, tocmai pentru că actorii locali ar vrea să nu mai depindă de aportul atât de greu negociat și condiționat din partea unui partener extern. Poate tocmai din această cauză, probă a înțelepciunii orientale, în această fază nu se indică o amenințare precisă....și nici un aliat extern alianței. Interesant.