Materializarea a două proiecte de lege cu multe greutăţi, dar cu satisfacţia reîntoarcerii la normalitate

Ideea de bază.  O să încep, ca de fiecare dată, cu imaginea de ansamblu: o lege bună, bine gândită şi care să aibă efect real, pozitiv în societatea noastră nu vine niciodată peste noapte.

Este nevoie de luni de zile, poate chiar ani de zile, pentru a elabora cea mai bună formulă de lucru, pentru a sedimenta volumul de informaţii pe care îl obţii de la cei cu care te întâlneşti. De asemenea, este nevoie de multă, foarte multă muncă documentată cu aplicaţie reală în societate pentru ca, în final, să poţi obţine avize favorabile de la Comisiile parlamentare şi (aproape) unanimitate transpartinică la votul final. Poate totul pare simplu după promulgarea de către Preşedintele României a legilor şi publicarea acestora în Monitorul Oficial, însă pentru aceste două proiecte de lege am lucrat aporoape 3 ani de zile. Nu am lucrat singură, ci am avut oameni determinaţi alături de mine, oameni buni cu care am am tras zile şi ore târzii din noapte ca să ajungem unde suntem astăzi; astfel, am putut corecta o parte din nedreptaţile făcute comunităţii persoanelor cu dizabilităţi.

Am scris mai multe pe acest subiect aici, nu intru în detaliile nevoii iniţiale. Însă, vreau să vă (re)povestesc ce s-a întâmplat în urmă cu 3 ani: Ordonanţa de urgenţă nr. 60/2017 a desfiinţat brutal şi fără drept de apel Unităţile Protejate Autorizate. La acel moment am fost în prima linie a procedurii de blocare a cursului nedrept; am consiliat şi participat atunci când Partidul Naţional Liberal a sesizat Avocatul Poporului pentru neregulile acelui act normativ prin care peste 2000 de persoane cu dizabilităţi îşi pierdeau locurile de muncă. Pentru mulţi dintre aceştia şocul nedreptăţii a fost imens. Nu am înţeles nici până în ziua de azi de ce desfiinţarea unor locuri de muncă este mai utilă statului în loc să îţi doreşti incluziune socială, incluziune pe piaţa muncii pentru aceşti oameni care îţi pot aduce valoare-adăugată prin ceea ce fac.

Reîntoarcerea la o nouă normalite

Săptămâna ce a trecut am reuşit să schimbăm această nedreptate adusă comunităţii cu dizabilităţi. Prin Plx 50/ 2020 adoptat în Camera Deputaţilor cu privire la reînfiinţarea Unităţilor Protejate Autorizate (UPA) alături de definiţia foarte clară a acestora adoptată prin Plx 204/2020 care a devenit Legea 145/2020, acestor persoane le-a fost redată demnitatea şi le-a fost redată posibilitatea de a se angaja în cadrul acestor unităţi. În plus, conform aceleiaşi iniţiative legislative  (PLx 50/ 2020), angajatorii care au peste 50 de angajaţi şi printre aceştia nu se regăsesc 4% persoane cu dizabilităţi angajate, au posibilitatea să distribuie 50% din suma aferentă salariului minim brut pe economie/ per fiecare angajat pe care până acum îi plăteau statului român către achiziţionarea de bunuri şi servicii din cadrul Unităţilor Protejate Autorizate.

Practic, am rezolvat şi sursa de finanţare şi elementul socio-profesional prin care aceşti oameni pot cu demnitate să muncească din nou şi să fie apreciaţi. Şi voi spune cu tărie, pentru poate a zecea oară, iar comunitatea sigur va redovedi acest fapt, că În spatele unei dizabilităţi se află o mulţime de abilităţi!

Succint cifrele votului final

266 de voturi pentru, “cu greşelile“ unui vot împotrivă şi a două abţineri este imaginea de ansamblu a celor aproape 3 ani de muncă intensă.

Cele doua direcţii principale

Noutatea necesară a prevederilor din Legea nr. 145/2020, precum şi din cadrul Plx 50/2020 se referă la definirea foarte clară a unităţilor protejate, precum şi la activitatea pe care acestea o desfăşoară după cum urmează:

1. UPA – este entitatea de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul căreia sunt angajate minimum 3 persoane cu handicap, care reprezintă cel puţin 30% din numărul total al angajaţilor, iar timpul de lucru cumulat al acestora reprezintă cel puţin 50% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor, precum şi orice formă de organizare, potrivit legii, aleasă pentru desfăşurarea unei activităţi economice de către o persoană fizică deţinătoare a unui certificat de încadrare în grad de handicap;

2. Art. 78, alin. (3), lit. b) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând echivalentul a minimum 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, iar cu suma reprezentând diferenţa până la nivelul sumei prevăzute la lit. a), să achiziţioneze, pe bază de parteneriat, produse sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unităţi protejate autorizate. Cu alte cuvinte, 50% din taxa pe dizabilitate va putea fi utilizată de către angajatori pentru achiziţia de produse şi servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu dizabilităţi angajate în unităţi protejate.

Suntem pe drumul cel bun

Pot să spun astazi că este un pas înainte! Iar în contextul acesta complicat, orice veste bună contează şi mai mult pentru societatea noastră. În mod sigur vom continua, vom modifica şi alte acte normative necesare pentru ca această comunitate să se simtă reprezentată, utilă societăţii şi să obţină un acces egal la viaţa economico-socială.