Ce ne facem cu mamele minore?

Copiii care au copii la rândul lor sunt un fenomen relativ răspândit în țara noastră, care ne plasează pe primul loc atunci când ne comparăm cu alte țări din Uniunea Europeană. Cea mai recentă statistică dată publicității de INS, din date strânse de INS și Eurostat, arată că în 2021, țara noastră avea cel mai mare număr de mame minore din Uniunea Europeană, respectiv 8.024.

Cifrele cutremătoare arată cam așa:

Asta ne arată că mai avem multă treabă de făcut pentru a ne asigura că fetele încă pot să își trăiască liniștite și fericite copilăria.

În primul rând, trebuie să le oferim educația necesară pentru a ști cum să se raporteze la sexul opus, la corpul lor, la nevoile lor. Apoi, trebuie să le oferim iubirea de care au nevoie pentru a nu căuta surogate pentru afecțiunea de care, poate, duc lipsă. Pentru că asta le face să ia decizii greșite.

Dar cel mai important aspect este cel al educației sexuale în școli, iar eu rămân o susținătoare vehementă a acestei măsuri. Este cea mai bună măsură de prevenție! Este imperios necesar să ne asigurăm că prin această măsură copiii au la dispoziție o sursă sigură de informație, că există cineva bine pregătit care poate să le ofere răspunsurile necesare la dilemele pe care le au și că, evident, informațiile transmise sunt adecvate vârstei lor.

Și totuși, dacă din păcate s-a ajuns în situația în care au ajuns mame cred că trebuie să le susținem în continuare. Rolul nostru, inclusiv al instituțiilor statului român, este să le ajutăm să își continue studiile, să le ajutăm să se integreze pe piața muncii pentru a nu fi și mai vulnerabile, mai ales financiar, și să le ajutăm în parcursul anevoios al creșterii celor mici.

Anul trecut am  inițiat și depus propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prin care le vom oferi mamelor minore, care au împlinit vârsta de 16 ani, dreptul să decidă cu privire la copilul lor, dar și dreptul să își încaseze propria alocație, alocația propriilor copii, dar și alte drepturi financiare cuvenite, cum ar fi, de exemplu, indemnizația de creștere a copilului. Este totuși un paradox faptul că statul român recunoaște mama minoră, dar nu îi oferă niciun fel de drept și siguranță fianciară atunci când vine vorba despre propriul copil.

Am lucrat la propunerea legislativă alături de o echipă de doamne implicate și dedicate acestui subiect de mai bine de 6 ani de la Asociația Dream Project România. Le mulțumesc, din nou, pentru contribuție, în special Marinelei Rață, pentru dârzenia cu care a luptat pentru drepturile mamelor minore și am încredere că vom avea o lege de care este mare nevoie în viitorul apropiat.

Ce prevede propunerea legislativă:

· ”Mamele minore, care au împlinit vârsta de 16 ani, au dreptul să decidă cu privire la copilul lor, putând să semneze orice document cu caracter medical și social ce are legătură cu îngrijirea, creșterea și dezvoltarea acestuia.

· În cazul mamelor minore care au împlinit vârsta de 16 ani, indemnizația pentru creștere și îngrijire copil, alocația de stat pentru copil atât a mamelor, cât și a copilului/copiilor lor, dar și orice alte drepturi legale financiare de care beneficiază copilul/copiii acestora, vor fi solicitate de către acestea și se acordă inclusiv mamelor minore.”

Propunerea legislativă este susținută și de alți 45 de colegi parlamentari, de la PNL, USR, PSD și parlamentari neafiliați.  Am încredere că lucrând cu măsuri sectoriale, în echipă, vom reuși să reducem numărul mamelor minore. Cum precizam și mai sus, în același timp, avem datoria să le ajutăm deja pe cele care au copii, nu să le pedepsim prin a le priva de anumite drepturi. De aceea, îmi doresc să avem și sprijinul Guvernului și al colegilor pentru a putea adopta această lege importantă.

Voi ce alte soluții vedeți?