În materialul de astăzi „China la zi” vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui articol relevant în legătură cu situația Mării Chinei de sud și discuțiile purtate de statele membre ASEAN legate de acest subiect. Articolul prezentat a fost publicat pe data de 8 iunie în de publicația Xinhua, (新华网, Xīnhuá wǎng), agenție care publică știri în mai multe limbi, fiind un canal pentru distribuirea de informații legate de guvernul chinez și Partidul Comunist Chinez (PCC) aflat la guvernare.

Notele articolului au fost redactate de Liu Zan 刘赞, iar reporterii care au contribuit la crearea articolului sunt: Dong Yue 董越, Mao Pengfei 毛鹏飞, Wu Changwei 吴长伟, Cai Shuya 蔡蜀亚, Tao Fangwei 陶方伟, Ye Pingfan 叶平凡, Zhang Yisheng 张怡晟).

Foto: La 31 octombrie 2017, în apele Zhanjiang, Guangdong, a avut loc un exercițiu comun de căutare și salvare maritimă între China și ASEAN. Exercițiul este un proiect pragmatic de cooperare maritimă pentru toate părțile pentru a pune în aplicare Declarația privind conduita părților în Marea Chinei de Sud., fotografiată de reporterul Agenției de știri Xinhua, Mao Xin

Înainte de a vedea poziția Chinei în această speță, să reamintim cititorilor că, într-o analiză publicată pe 6 iunie 2024, importanta publicație Foreign Policy publica un articol intitulat China’s South Sea Aggression Is Backfiring unde se exprima îngrijorarea față de evoluțiile tot mai tensionate din Marea Chinei de Sud.

China și-a intensificat drastic „hărțuirea față de alte națiuni din Marea Chinei de Sud în ultimele zile, cu belicositate deosebită rezervată Filipinelor”. În timp ce comportamentul agresiv al Chinei – inclusiv alungarea navelor de pescuit, atacarea altor nave cu tunuri de apă și practic sufocarea navelor altor țări cu un roi de pază de coastă chineză și nave ale marinei – durează de cel puțin un deceniu, „agresiunea fără oprire a Beijingului în Marea Chinei de Sud riscă să devină un punct de aprindere mai probabil pentru conflict decât chiar și lupta dintre marile puteri din Taiwan”.

Din această primăvară, și mai ales în ultima săptămână, continuă publicația, „China și-a intensificat eforturile de a hărțui și alunga navele filipineze care operează în propria lor zonă economică exclusivă. Peste 100 de nave de pază de coastă chineză și așa-numitele nave ale miliției maritime au interferat continuu cu misiunile de reaprovizionare către un avanpost filipinez de la Second Thomas Shoal, un avanpost minuscul aflat la aproximativ 105 mile marine în largul coastei de vest a țării”.

Doar în ultima săptămână, „numărul navelor marinei chineze aflate în stația din apropiere s-a dublat, extinzându-și campania de hărțuire pentru a include exerciții militare în jurul unui alt avanpost mic, Sabina Shoal, care este și mai aproape de Filipine (și unde Manila suspectează că Beijingul ar putea încerca construi o altă insulă artificială)” Campaniile de hărțuire chineze merg însă mai departe, scrie Foreign Policy, și vizează Vietnam, Indonezia și Malaezia, dar nu cu aceeași intensitate ca cea rezervată Filipinelor.

Ceea ce este de remarcat la ultimele eforturi chineze sunt eforturile pe care par pregătiți să le facă pentru „a interfera cu operațiunile de rutină din Filipine”. La sfârșitul lunii mai, marinarii chinezi cu ambarcațiuni mici au furat provizii de hrană pentru marinarii filipinezi de la bordul Sierra Madre, o navă la sol pe care Manila o folosește pentru a-și afirma fizic pretenția asupra Second Thomas. În aceeași lună, China a intervenit și în eforturile filipineze de a evacua medical un marinar de pe nava la sol. Bătăliile de intensitate scăzută pentru controlul Mării Chinei de Sud, una dintre cele mai importante căi maritime din lume și o sursă promițătoare de petrol și gaze submarine, se desfășoară de ani de zile și și-au luat ritmul anul trecut.

Foreign Policy scrie că problema este că Beijingul își revendică întraga mare pentru sine, pe temeiuri istorice discutabile, folosind harta sa „cu nouă liniuțe” și alte artificii pentru a da titluri unor roci și atoli minuscule la sute de mile distanță de China continentală. Alte națiuni, inclusiv Filipine, Vietnam, Malaezia și Indonezia, au propriile lor revendicări teritoriale robuste care deranjează viziunile expansive ale Beijingului.

Foto: Harta Mării Chinei de Sud cu „linia cu nouă liniuță” atașată la o notă verbală din 7 mai 2009 a Republicii Populare Chineze adresată Secretarului General al Națiunilor Unite în semn de protest față de declarația extinsă a platformei continentale a Republicii Socialiste al Vietnamului (Sursa: Comisia pentru limitele platoului continental).

Timp de un deceniu, de exemplu, China a încercat să alunge instalațiile de foraj vietnameze care doresc să opereze în apele proprii ale Vietnamului. Motivul pentru care hărțuirea maritimă a Chinei devine din ce în ce mai puțin zgomot de fond și este mai îngrijorătoare acum „nu este doar pentru că ritmul operațiunilor chineze crește”. La fel crește și „retorica beligerantă chineză” – însoțită de o hotărâre crescândă a Filipinelor de a riposta, susținută de un tratat de apărare vechi de zeci de ani cu Washingtonul.

La conferința recentă de securitate Shangri-La Dialogue din Singapore, ministrul apărării al Chinei a criticat ceea ce a considerat sprijinul SUA pentru Taipei și Manila, avertizând că „nu vom permite nici unei țări sau vreunei forțe să creeze conflicte și haos în regiunea noastră.” Alți generali chinezi i-au condamnat pe „lupii” străini care încercau să se amestece în curtea lor.

„Cred că Marea Chinei de Sud este un declanșator mult mai probabil decât Taiwan”, a spus Gregory Poling, director al Inițiativei pentru Transparența Maritimă din Asia și membru senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Plafonul oricărui astfel de conflict este mai jos decât orice luptă pentru Taiwan”, a spus el, și nu ar deveni nucleară. Pe de altă parte, „nu ar fi neapărat o ceva ce necesită un termen lung”. „Acesta este ceva la care ne-am putea aștepta”, a spus el.

Dar de ce China cheltuiește atât de multă energie, provoacă atât de mult oprobiu internațional și riscă un conflict pur și simplu pentru ceea ce înseamnă o mână de pietre nesemnificative?

Pentru început, avertizează Foreign Policy, „există resurse energetice abundente în toată Marea Chinei de Sud, în special gaze naturale, mai ales în partea de sud a mării dintre Vietnam și Malaezia. Acesta este unul dintre motivele pentru care țări precum Vietnam, Malaezia și Indonezia au explorat și forat în mod activ în întreaga regiune, în ciuda anilor de interferență chineză”. „Resursele energetice contează, dar numai pentru țările din Asia de Sud-Est”, a spus Poling. „China nu le poate avea, dar pur și simplu nu vrea ca alții să-l aibă.” Mai există un alt motiv posibil pentru insistența Chinei: importanța geostrategică, în ochii Beijingului, a acelor avanposturi minuscule, în special a acelor bancuri din apropierea Filipinelor. China are deja controlul mai la vest, în grupurile de insule Spratly și Paracel, precum și reciful Mischief din apropiere. Flancul estic pare vulnerabil, inclusiv prezența filipineză continuă la Second Thomas, care este susținută de controlul filipinez asupra Sabina Shoal din apropiere.

Dar, în cele din urmă, China vrea totul, pentru că asta este ceea ce președintele chinez Xi Jinping a promis în mod repetat să facă. De la preluarea mandatului, el a subliniat importanța ca China să-și afirme „suveranitatea” asupra tuturor domeniilor despre care ea pretinde că sunt chineze, indiferent de lipsa de sprijin a acestor afirmații în dreptul internațional și maritim. Xi a întărit cea mai mare gardă de coastă din lume și și-a dezmințit propriile promisiuni de a nu militariza Marea Chinei de Sud folosind recuperarea terenurilor pentru a transforma micile bancuri de nisip în baze militare. „Xi o face pentru legitimitate politică și naționalism”, spune Foreign Policy. „El a pus toate acestea în primul discurs - „Visul Chinei” - din 2013. A revizuit paza de coastă chineză și a dat verde la construcția insulelor. Motivul pentru care nu pot da un centimetru este pentru că face parte la fel de mult din „Visul Chinei” precum Centura și Drumul sau reunificarea cu Taiwan.

Problema pentru Beijing – conchide publicația americană - este că „tacticile sale nu funcționează”. Filipine a devenit mai asertivă, mai ales sub președinția lui Marcos, care a inversat eforturile timpurii de liniștere a Chinei din Filipine de către predecesorul său. Această asertivitate este atât practică, inclusiv legături mai strânse de apărare și angajamente cu Statele Unite, cât și retorică, inclusiv invocări frecvente ale victoriei juridice a Filipinelor asupra Chinei în ceea ce privește disputele din Marea Chinei de Sud. Acest reamintire către China a înfrângerii sale juridice usturătoare a determinat Beijingul, după ani în care a ignorat practic decizia din 2016, să încerce să o submineze, în acest proces reamintind de fapt tuturor că Filipine are dreptul internațional de partea sa.

Nici celelalte ținte ale Chinei nu au dat înapoi. Vietnam, Malaezia și Indonezia merg toate înainte cu proiecte ambițioase de petrol și gaze offshore. Toate cele trei țări au intensificat cooperarea în domeniul securității maritime cu Filipine pentru a gestiona potențialele ciocniri din regiune.

„Tot ce face China cu adevărat este să creeze o coaliție anti-China” – conchide Foreign Policy.

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a articolului menționat mai sus:

În data de 6 iunie, prim-ministrul malaezian, Anwar Ibrahim, a cerut o soluție diplomatică la problema Mării Chinei de Sud, subliniindu-și, de asemenea, opunerea față de interferența forțelor externe.

Recent, cu sprijinul și instigarea Statelor Unite, Filipine a invadat frecvent insulele și recifele din Marea Chinei de Sud ale Chinei și, de asemenea, a efectuat  împreună cu Statele Unite și aliații săi exerciții militare și patrule comune în mare. Analiștii au subliniat că majoritatea țărilor ASEAN speră să mențină pacea și stabilitatea în Marea Chinei de Sud, precum și în regiune, iar declarația lui Anwar este dovada acestei aspirații comune. Statele Unite seamănă conflicte în Marea Chinei de Sud pentru propriile interese hegemonice. Filipine este susținută și instigată de acestea să provoace probleme în Marea Chinei de Sud, iar acțiunile sale pun în pericol pacea regională, stabilitatea și prosperitatea comună, acțiuni care nu sunt binevenite.

Nu se dorește haosul în Marea Chinei de Sud

Potrivit știrilor publicate de Bernama, prim-ministrul Anwar a declarat în timpul celei de-a 37-a mese rotunde din Asia-Pacific, în data de 6 iunie, că Malaezia a adoptat o abordare diplomatică mai activă în problema Mării Chinei de Sud, acest efort având un succes relativ. Prim-ministrul a subliniat că problema Mării Chinei de Sud ar trebui rezolvată între China și țările ASEAN, iar forțele externe nu ar trebui să intervină, deoarece acest lucru doar ar complica situația.

Analistii au subliniat că Asia este cea mai dinamică și cea mai mare regiune cu potențial de creștere din lume, iar prosperitatea Asiei beneficiază de pacea și stabilitatea pe termen lung a regiunii. Țările ASEAN prețuiesc pacea regională și nu vor să vadă haos în Marea Chinei de Sud. Anwar a subliniat că problema Mării Chinei de Sud ar trebui rezolvată prin mijloace diplomatice și s-a opus amestecului forțelor externe, efort care reflectă, de asemenea, aspirațiile țărilor regionale.

În ultima vreme multe țări ASEAN au făcut apel la pace. Președintele ales indonezian, Prabowo, a declarat recent, în cadrul celui de-al 21-lea Dialog Shangri-La, că adevărata securitate poate fi atinsă prin stabilirea de relații de prietenie între țările vecine. „Cooperarea este singura cale către prosperitate și armonie”. Ministrul Apărării din Singapore, Ng Eng Hen, a declarat că mesajul pe care Dialogul Shangri-La speră să îl transmită nu s-a schimbat de-a lungul anilor, și anume că Asia trebuie să evite conflictele. Atunci când ministrul vietnamez de externe, Bui Thanh Son, a vizitat China în aprilie, acesta a declarat că Vietnamul este dispus să colaboreze cu China pentru a implementa un consens la nivel înalt între cele două țări, să gestioneze corect diferențele, să promoveze în mod activ cooperarea maritimă și consultarea privind „Codul de conduită al Mării Chinei de Sud” și să mențină pacea și stabilitatea în Marea Chinei de Sud.

Jin Ping, directorul Institutului de relații internaționale al Academiei Regale din Cambodgia, a subliniat că fără pace nu va exista dezvoltare. Relațiile globale de prietenie din ce în ce mai strânse dintre China, ASEAN și statele membre ASEAN nu ar trebui să fie afectate de problema Mării Chinei de Sud. Toate părțile ASEAN trebuie să se angajeze să mențină pacea, securitatea și stabilitatea în Marea Chinei de Sud, care este legată de interesele uriașe ale întregii regiuni.

A nu fi o piesă de șah americană

Analistii au subliniat că motivul fundamental pentru care problema Marii Chinei de Sud s-a întețit este faptul că Statele Unite se folosesc de ea ca punct de plecare pentru competiția sa strategică cu China. Acestea încearcă să semene conflicte între China si țările vecine, perturbând și distrugând mediul înconjurător al Chinei, astfel încât să își îndeplinească obiectivul strategic de a-și menține propria hegemonie și de a suprima și limita China.

Xu Qingqi, președintele Centrului pentru o nouă Asie incluzivă din Malaezia, a declarat că, în cadrul așa-numitei „Strategii Indo-Pacific”, Statele Unite încearcă să câștige aliați regionali și să reconstruiască „primul lanț de insule” pentru a înconjura China. Activitățile militare ale Statelor Unite în Marea Chinei de Sud subminează pacea și stabilitatea regională, reprezintă o amenințare gravă la adresa securității naționale regionale și intensifică cursa regională a înarmării.

În data de 20 septembrie 2013, în provincia Cavite, Filipine, un elicopter militar CH-53E a transportat soldați americani și filipinezi pentru a participa la un exercițiu; Agenția de știri Xinhua, poza realizată de Ruel Umali

Marea majoritate a țărilor din regiune înțeleg foarte bine intențiile și consecințele acțiunilor relevante ale Statelor Unite și nu doresc să devină pionii lor. Întocmai declarația lui Anwar despre faptul că forțele externe nu ar trebui să intervină în problema Mării Chinei de Sud demonstrează această poziție. ASEAN și majoritatea statelor sale membre se tem de încercările Statelor Unite de a-i câștiga în tabăra anti-China și au arătat clar că nu sunt dispuși să aleagă o tabără. Secretarul general al ASEAN, Gao Jinhong, la momentul participării la Summit-ul special ASEAN-Australia din martie 2024 din Australia, a declarat presei că Asia de Sud-Est nu va lua parte la competiția dintre Statele Unite și China. Într-un interviu oferit ziarului Financial Times în februarie anul acesta, Anwar a declarat: „De ce trebuie să fiu legat de un grup de interese? Nu sunt de acord cu această prejudecată puternică împotriva Chinei, acest tip de „sinofobie””. De asemenea, prim-ministrul Singapore, Lawrence Wong, a declarat public în numărate rânduri în ultima vreme că Singapore nu va alege părți între China și Statele Unite și va acorda prioritate propriilor interese.

Mulți experți din țările ASEAN au criticat Filipine pentru că au provocat probleme în Marea Chinei de Sud cu sprijinul și instigarea Statelor Unite și a aliaților săi. Muhammad Sironi Rofi, lector la Institutul de studii strategice și globale din cadrul Universității din Indonezia, a declarat că activitățile militare ale Filipinelor cu Statele Unite și aliații săi au subminat situația de securitate din regiunea ASEAN și au agravat tensiunile regionale. Xu Qingqi a spus că abordarea agresivă adoptată de guvernul filipinez în gestionarea disputelor din Marea Chinei de Sud este strâns aliniată cu strategia Statelor Unite de a limita China, ceea ce, fără îndoială, face din Filipine un agent al Statelor Unite. În articolul scris de către fostul congresman singaporean Ng Yong Kong se subliniază faptul că Filipine s-au gândit că ar avea un sprijin aliându-se complet cu Statele Unite, însă, de fapt și de drept a fost redusă inevitabil la un pion pasiv. Această abordare este periculoasă și contravine strategiei diplomatice generale a ASEAN.

Controlul autonom al diferențelor

Majoritatea țărilor ASEAN pledează pentru o soluție pașnică prin mijloace diplomatice în timp ce se confruntă cu escaladarea situației din Marea Chinei de Sud. În timpul vizitei sale în Japonia de la sfârșitul lunii mai, prim-ministrul Anwar a declarat că Malaezia va cere țărilor ASEAN să adopte o poziție comună în timpul mandatului său ca președinte rotativ al ASEAN în 2025, să se angajeze cu țările vecine, inclusiv China, prin mijloace multilaterale și să găsească soluții prietenoase pentru problemele regionale, precum este cea a Mării Chinei de Sud.

O serie de experți din ASEAN consideră, de asemenea, că problema Mării Chinei de Sud ar trebui rezolvată de țările regionale, fără intervenția forțelor externe.

Foto: Acesta este răsăritul surprins pe insula Yongxing, orașul Sansha, provincia Hainan la 1 iulie 2021. Fotografie realizata de reporterul Agenției de știri Xinhua Zhang Liyun Jin Ping

Directorul Institutului de relații internaționale al Academiei Regale din Cambodgia, a declarat că Filipine caută sprijin din partea Statelor Unite, Japoniei și a altor țări din afara regiunii în problema Mării Chinei de Sud, însă aceste țări nu speră cu adevărat să rezolve problema Mării Chinei de Sud în mod pașnic, ci, din contră, încearcă să înrăutățească problema pentru China. Statele membre ASEAN trebuie să pună toate stabilitatea regională pe primul loc. „Atâta timp cât părțile relevante continuă să se angajeze într-un dialog și consultări serioase, problema Mării Chinei de Sud poate fi rezolvată pașnic”.

Experții din țările ASEAN fac apel la Filipine să abandoneze linia agresivă care se bazează pe intervenția forțelor externe și să revină pe calea consultării diplomatice. Anna Malindog-Uy, director adjunct al Institutului filipinez pentru studii strategice în secolul asiatic, a declarat că, dacă guvernul filipinez speră cu adevărat să mențină pacea și stabilitatea regională, ar trebui să adere la diplomația independentă, să renunțe la politicile de confruntare și să gestioneze corect diferențele prin dialog și consultare cu China, pe premisa respectului reciproc.

Sursa aici, 8 iunie 2024.

Material realizat de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița” (FUMN).