Mai reducem şi noi din criminali? Ne râde Europa!

Zilele acestea, două ştiri mi-au atras atenţia: faptul că Nicolae Vlad, ucigaşul studentei japoneze, a fost condamnat la închisoare pe viaţă şi a doua, că vom putea să bem la volan. Dacă pentru prima zic bravo, la a doua îmi vine să zic ca tovarăşii noştri de pe malul dâmboviţean: „Bă, ej' nebun?!”

Să revenim la ucigaşul studentei din Japonia, care este probabil cea mai importantă ştire a zilei. Cazul a fost îndelung dezbătut în presă, iar acum, surprinzător de repede, s-a făcut dreptate. Închisoare pe viaţă pentru acest om este cel mai bun lucru care se putea întâmpla. Trebuie să fii naiv să crezi că unul ca el mai are şanse să se îndrepte, chiar şi după 30 de ani de închisoare. În altă ordine de idei, o pedeapsă cu moartea ar fi fost pe de o parte crudă din partea noastră, iar pe de altă parte o soluţie prea simplă pentru el.

Totuşi, o informaţie nu este menţionată nicăieri încă: acest caz creează un precedent, în special datorită popularităţii lui, şi are potenţialul să devină un reper pentru cazurile viitoare similare. Mai bine spus, verdictul acesta poate fi un bun prilej pentru justiţia românească să facă înţeles faptul că orice criminal de acest tip va primi aceeaşi pedeapsă pe viitor, fără drept de apel.

Dar ce te faci când faptele sunt evidente, iar singura scuză a unui violator este că „are o pornire sexuală pe care nu şi-o poate stăpâni”? Oh, really?

Bine, evident că există cazuri şi cazuri, dovezi pro şi contra în fiecare caz, există dezbateri. Dar ce te faci când faptele sunt evidente, iar singura scuză a unui violator este că „are o pornire sexuală pe care nu şi-o poate stăpâni”? Oh, really?

Cum s-a ajuns ca România să aibă una dintre cele mai ridicate rate ale criminalităţii din Europa?

România a devenit ţara fărădelegii. Sau fără de legi. Ţara în care îţi permiţi să faci o crimă, pentru că ştii că vei putea scăpa uşor, chiar şi condamnat.

În România justiţia ar trebui să fie mai puţin birocratică şi mai uşor de înţeles de către orice om simplu. Ar trebui ca oricine plănuieşte o crimă să ştie exact ce pedeapsă îl aşteaptă, iar această pedeapsă să se aplice fără excepţii. În prezent e totul mult prea flexibil. Cunoşti câteva portiţe ale legii? Ce mai contează 8 luni de închisoare, când în joc sunt milioane de euro? Închisoare cu suspendare?! Îndrăznesc să zic că asta a ajuns chiar la modă, dă un plus de valoare şmecheriei personale, nu?

Încet-încet, de la hoţii de buzunar prezenţi în Europa şi politicienii corupţi prezenţi în guvern, s-a ajuns la o mică anarhie românească, unde potenţialul criminalităţii este extrem de ridicat. Problema e că aceste crime sunt comise uneori de adevăraţi psihopaţi, dar alteori, din păcate, ei sunt doar nişte simpli şmecheri care vor să se dea tari într-ale lor frustrate organe genitale. Asta e foarte trist. Dacă aceşti oameni ar fi depistaţi la timp, înainte să comită aceste fapte, am trăi într-o lume mai bună.

Ce e de făcut?

Da, asta mă întreb şi eu, ce e de făcut, cu un prim-ministru care aprobă un cod rutier ce îţi permite să bei la volan, la câteva zile după ce o studentă e omorâtă pe trecerea de pietoni de un om băut la volan? Într-o ţară în care puţini mai înţeleg ce înseamnă responsabilitatea, guvernul acceptă o lege ce are toate premisele să îi facă pe oameni şi mai iresponsabili. ”E voie un pahar de vin. Eee, hai ca mai pot încă unul, nu? Nu o să fie ăştia aşa de stricţi, acum e voie să bei la volan. Văd eu, fac apel, ei au dat legea, nu? Zic că am greşit, am pierdut numărul paharelor. Scap eu cumva.” Aşa merg lucrurile în România. Aşa şi mor oamenii în România: cu zile. 

Orice legi ce lasă loc de interpretare şi dau libertate unor oameni care nu înţeleg ce înseamnă libertatea, trebuie evitate. Pe lângă asta, mai propun ceva: să întărim şi să aplicăm legile ce pedepsesc infracţiunile uşoare şi comportamentele antisociale.

Ştiţi cum a reuşit New York-ul să elimine o criminalitate scăpată de sub control în anii ’90? Le-a luat ceva timp să îşi dea seama, însă în final a fost simplu, iar soluţia a fost dată exemplu în mai multe cărţi şi articole: au crescut numărul de poliţişti şi au început să pedepsească mai dur infracţiunile uşoare. Astfel, pentru urinat în public, primeai o zi de arest.

Măsura nu va avea efecte imediate, dar va afecta pozitiv, în final, întreaga societate şi va ajuta psihologic la redobândirea unor standarde.

Pe lângă asta, mai propun ceva: să întărim şi să aplicăm legile ce pedepsesc infracţiunile uşoare şi comportamentele antisociale.

Ideea e simplă: ai aruncat o hârtie pe jos? Ai scuipat pe jos? Eşti auzit înjurând în public? Instigi la violenţă? Eşti rasist? Ai comentarii violente pe internet? Zbieri la nevastă şi te aud vecinii? Eşti contravenient, deci eşti pedepsit. În cazuri mai grave devii inculpat şi vei face închisoare o zi, două, trei, o săptămână… vedem. Îţi facem şi cazier, gratis. Nu plăteşti amenda? Vorbim cu angajatorul şi îţi plăteşte el amenda, din salariu. Nu eşti angajat, dar ai un business? Îţi închidem business-ul şi nu vei mai avea dreptul, o perioadă, să îţi deschizi un altul. Nu ai nici business, nici job, nici ajutor de stat? Nu-i nimic, găsim noi ce să-ţi luăm din casă. Iar dacă n-ai nimic în casă, nu-i bai, sunt mulţi alţii înaintea ta la care trebuie să ajungem. 

Să vedem apoi cine se mai dă şmecher…

PS: Doar să rezolvăm cu spaţiile de cazare, aici s-ar putea să avem o problemă...