Legătura dintre Larry Hagman, Dallas şi rasul pe picioare

Nu îmi plăcea Dallas, dar la vremea aia nu aveam încotro. Trebuia să mă uit. Când începea serialul, vuia genericul în tot cartierul şi fugeau toţi în case ca nu cumva să piardă vreun gest de-al lui Jere. Că aşa îi spunea cam toată lumea lui Larry Hagman.

Foarte puţini pronunţau ca cei din serial. Că îl plăceau sau nu, cu toţii erau cu ochii pe americanul plin de bani, care bea whisky, avea orice femeie îşi dorea şi ţesea intrigi malefice.

Îmi povestise mama că ştia serialul din ’79-‘80, dar nu apucase să vadă atunci prea multe episoade, cenzurate şi alea, pentru că fusese repede interzis. Părinţii noştri aveau deci acces în anii ’90 la ceva ce le fusese luat în comunism şi, ca pe toate cele interzise, savurau şi Dallasul cu o plăcere greu de înţeles acum. Inconştient, ne-o transmiteau şi nouă.

Vecinele se visau casnice bogate, ca Sue Ellen, fetele mai mari îţi doreau să fie răsfăţate, ca Lucy, şi toate admirau coafurile şi ţinutele Pamelei. A doua zi, în cartier nu se vorbea decât despre Dallas.

O întâmplare haioasă din acea vreme: o vecină de bloc, mai mare decât mine, şi-a convins mama să îşi epileze pentru prima dată picioarele. Pentru că se săturase să râdă lumea că mama ei stătea cu părul de pe picioare fluturând pe „piatra” scării, i-a spus că trebuie să se radă, aşa cum fac şi actriţele din Dallas. La următorul episod, mama Danei se uitase cu atenţie la Sue Ellen şi la Pamela, la picioarele lor, şi le urmase exemplul.     

Nu se punea problema ca vreun copil să nu aibă voie să se uite la Dallas. Nu se punea problema, la vremea aia, că nu ar fi potrivit pentru vreo vârstă. Ce dacă Jere o bătea pe Sue Ellen, ea era mai mereu beată criţă, iar noi amante şi copiii din flori apăreau la fiecare 15 episoade? Nimeni nu se uita la Dallas pentru a lua un exemplu de moralitate.

Sâmbătă dimineaţa m-a sunat mama: “Ai aflat că a murit Larry Hagman? JR, din Dallas… “ I-am răspuns repede, de teamă că îmi dă şi alte detalii: “Da, dragă, ştiu cine e. Am citit şi eu acum vreo oră”

“E, credeam ca ai uitat, că erai mică când îl vedeam la TVR”.

Cred că mama uitase pentru o clipă că a fost difuzat ani de-a rândul. Oricum, nu poţi să uiţi un fenomen ca Dallas. Adio, JR!