Lecția de macroeconomie. „Productivism” sau despre resetarea modelului economic

Asistăm de ceva timp la “ciocnirea” dintre fazele unui ciclu lung, de tip Kondratiev. Se destructurează modelul neoliberal și se construiește un nou model, numit de Dani Rodrik (Harvard Kennedy School) “productivism”.  Se trece de la miza asupra globalizării, îndumnezeirea piețelor, a puterii enorme a corporațiilor și a inegalităților tot mai adânci la producția autohtonă, la investiții locale / regionale, la politici industriale active care să conducă la locuri de muncă mai multe și mai bine plătite.

Este aproape consensual că modelul economic neoliberal este în moarte clinică,  dezechilibrele structurale inerente ale acestei ideologii manifestându-se solid drept cauze ale crizelor din ultimele decenii. Modelul acesta își trăiește ultimele clipe. Insuccesul reţetei de politici publice bazată exclusiv pe virtuţile pieţei se constată în toată lumea.

Am mai scris. În România, agenda neoliberală aplicată a condus la rezultate suboptimale: recesiuni transformaţionale profunde, pierderea a milioane de locuri de muncă, distrugerea clusterelor industriale de competitivitate şi degradarea plasei de siguranţă socială. Polarizarea economică şi o societate plină de ură sunt doar consecinţe ale acestui model. Imunitatea economiei românești în faţa şocurilor ce au lovit / pot lovi economia mondială a scăzut substanțial.

Analog situației globale, România are o singură alegere de făcut – implementarea unor politici alternative celor neoliberale. Adică viziunea numită “productivism”, o strategie cu rădăcini puternice în teoria keynesiană precum și în teoriile dezvoltării  - “noul developmentalism / dezvoltaționism”, “noul structuralism”, o viziune ce consideră raţională intervenţia statului pentru dezvoltare.

România poate implementa acest model pe termen mediu, după cum am propus aici. 

Începutul poate fi făcut prin valorificarea ferestrei de oportunitate generate de criza energetică la nivel european. Țară producătoare importantă, România trebuie să (re)reglementeze rapid prețul la energie și gaze pentru economie pentru a asigura un stimul de productivitate major relativ la alte economii europene. După acest pas important, ce este de făcut?

1. Management macroeconomic sustenabil, prin menținerea unui deficit bugetar și a unei datorii guvernamentale la niveluri sănătoase. Reducerea dependenței de finanțarea externă.

2. O nouă paradigmă privind intervenția statului. Un stat puternic, activ, cu rol de actor economic important şi creşterea puterii soft a României. Întărirea agenţiilor de reglementare în contextul liberalizării puternice implementate în ultimii 10 ani în sectoare strategice din economie. O politică externă demnă.

3. Politică industrială activă. Implementarea programării economice orientative. O planificare economică inteligentă, abordare policentrică bazată pe clustere competitive, implementarea teoriei centrelor magnet, oraşe inteligente dar şi specializarea industrială. (Re)Crearea Consiliului de Programare Economică în cadrul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză vine să suplinească nevoia unei instituţii care să programeze economia, să adopte şi să implementeze o strategie naţională  de dezvoltare.

4. Accelerarea investițiilor publice, cu efecte de multiplicare la nivel local/regional. O distribuție spațială echilibrată a acestora la nivelul țării. Proiecte mari de investiţii publice plus investiţiile mici din programele de dezvoltare locală. Operaționalizarea legii privind Parteneriatul Public Privat dar şi updatarea proiectului Ro Invest sau Invest România pentru atragerea de investiţii străine directe de calibru sunt priorităţi. Cei 92 miliarde lei prinși în bugetul din acest an pentru investiții publice trebuie să finanțeze producție autohtonă creatoare de locuri de muncă stabile.

5. Creșterea sumelor alocate prin schemele guvernamentale de sprijin pentru companii mari – noduri – și operaționalizarea programelor de sprijin pentru IMM uri în valoare de peste 20 miliarde lei. Punctaj prioritar acordat companiilor de producție si /sau celor care creează valoare tehnologică medie și ridicată. Fiecare leu alocat prin programele de sprijin ale Ministerului Finantelor Publice pentru investiții și creare de locuri de muncă întoarce în economie prin efecte de multiplicare cumulative o sumă cuprinsă între 3 și 8 lei, pe termen mediu. Propunerea unor noi scheme de ajutor de stat pentru capitalul autohton şi infant industries (industrii în dezvoltare).

6. (Re)Industrializarea României prin cumpărarea de licenţe, brevete, patente, mărci. Constituirea unui Fond de Investiţii pentru Industrializare pe bază de Licenţe pentru industriile selectate drept competitive la propunerea şi fundamentarea Consiliului de Programare Economică. În prima etapă se vor propune ramurile industriale cu avantaj competitiv - ramuri pe care România doreşte sa le dezvolte. În a doua etapă se identifică dacă se pot construi / consolida fabrici autohtone în aceste industrii sau dacă pot fi create prin PPP. În cazul in care există / sau se pot crea fabrici cu capital românesc majoritar se identifică nevoile de cumpărări de licenţe pentru producţie. În a treia etapă se iniţiază negocierile cu marii producători în domeniu pentru cumpărarea de Licenţe plus know-how-ul de producţie. În a patra etapă, Fondul de Investiţii pentru Industrializare pe baza de licenţe contribuie total sau parţial, în funcţie de necesar, la cumpărarea acestor licenţe pentru fabricile autohtone, urmând ca aceste fabrici să returneze anual din încasări un procent pentru folosirea acestor licenţe. Fondul îşi va recupera astfel banii investiţi şi va finanţa alte cumpărări de licenţe.

7.  Investiții în creșterea economică endogenă. Un Program guvernamental de tip Business Accelerator pe baza de granturi pentru industriile competitive / tehnologie ridicată. Implementarea unui Program Start-Up Nation Tech pentru finanțarea a 2.000 de proiecte cu o sumă de 500.000 lei pe proiect, pentru stimularea antreprenoriatului și crearea de noi locuri de muncă dar și crearea unui Program Start-Up export, cu garanții guvernamentale de până 100%, prin Eximbank, cu un plafon de 10 miliarde lei.

8. Premii de excelență pentru Olimpicii premiati la etapa națională și concursuri internaționale selectate. Mecanisme stimulative pentru rămânerea în țară / revenirea în țară a elitelor în domeniile în care există potențial de avantaj competitiv.

9. Creşterea salariului minim la 3000 lei începând cu 1 ianuarie 2023 și corelarea acestuia cu valoarea coşului minim de consum estimat de experţii Institutului de Cercetare al Calităţii Vieţii (Academia Română) pe baza analizei normative şi poate fi publicat semestrial de către Guvern.

România nu mai poate trăi cu modelul economic bazat pe “virtuțile pieței libere”, se va sufoca.

În ciuda crizelor suprapuse pe care le traversăm, România poate beneficia de o fereastră de oportunitate. Pași rapizi către implementarea noii viziuni numite “Productivism” sau “Developmentalism” ar asigura ieșirea din cercurile vicioase ale subdezvoltării. Putem fi printre țările care să implementeze noua paradigmă, ca exemplu de bune practici pentru alții. Sunt etape parcurse în ultimii ani în această direcție. Trebuie accelerat.