La Atheneul Român, Andrei Vieru – o prezență de cordială adresare

0
0
Publicat:

Este interesant de observat felul în care fiecare apariție publică a lui Andrei Vieru este marcată de acea înnobilatoare substanțialitate spirituală susținută de consistența unei cordiale adresări. A făcut-o iarăși, recent, la Atheneul Român, pe parcursul apariției sale la sfârșitul stagiunii camerale a Filarmonicii.

Andrei Vieru, Foto Marian Iliescu
Andrei Vieru, Foto Marian Iliescu

Cum este firesc, cei doi compozitori care apar pe afișul programului sunt cei cărora artistul-performer, artistul-gânditor, le poartă cea mai înaltă, cea mai specială considerație, anume compozitorul Anatol Vieru, tatăl lui Andrei, și – pe de altă parte – Johann Sebastian Bach însuși.

Față de creația bachiană, Andrei Vieru parcurge o ajungere extinsă, consistentă, de aproape patru decenii! O primă prezentare a  Variațiilor Goldberg a avut loc tot pe scena Atheneului, sub îndrumarea directă a maestrului Anatol Vieru. Au urmat câteva imprimări discografice în variantele LP și CD. La vârsta unei remarcabile maturități în plan intelectual-artistic, Andrei Vieru a susținut recent o apropiere colocvială proprie față de această capodoperă bachiană.

A identificat basul tonal-armonic al temei, a realizat propriile – le-aș numi - ”comentarii” sub formă canonică. A prezentat varianta sa actuală privind celebrul ciclu variațional, realizare pianistică pe care o trece, însă, prin filtrul timbral-pianistic apropiat clasicismului muzical vienez. Sonoritatea pianistică preia un complex timbral ce evocă prioritar creația compozitorilor clasicismului muzical vienez.

Este varianta domniei sale cu care, firesc, se identifică.                                                          

Pe de altă parte, captivantă se arată a fi fost apropierea față de această importantă creație care este suita pentru pian  Din lumea copiilor. Îmi permit a considera că este vorba de o adevărată  bijuterie de familie. In anul 1958, cu peste șase decenii în urmă, lucrarea a fost scrisă și dedicată de Anatol Vieru,” fiicei mele”, cum notează autorul pe manuscris.

De-a lungul timpului, în ocazii dintre cele mai diferite, suita a fost prezentată cu prilejuri diferite de cei doi frați.

Este o lucrare pe care o pot numi a fi antologică în literatura pianului, la noi. Din lumea copiilor autorul trimite semnale dintre cele mai familiale celor mari; iar aceasta de la primele ore ale dimineții, de la jucăriile momentului, de-a lungul zilei, până la Cântecul de leagăn al bunicii, intonat La porțile somnului. Din punct de vedere muzical compozitorul folosește un complex armonic și melodic tono-modal de mare savoare, de anume tentă impresionistă, aspect căruia Andrei Vieru îi găsește o dimensiune coloristic timbrală absolut strălucitoare.

Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea Muzicală.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite