Justiția nu se poate reforma din interior

Într-o recentă intervenție, președintele României, Nicușor Dan, a susținut că statul de drept nu se negociază și că justiția se poate reforma din interior.

FOTO Lawjure

Dacă prima parte a susținerii este în afară de orice fel de comentariu, cred că și cei din justiție ar fi de acord cu ea, partea a doua este destul de discutabilă: justiția se poate, într-un sens, reforma și, în alt sens, nu se poate reforma din interior.

Justiția s-ar putea reforma din interior în condiții normale, sau într-o țară cu tradiție democratică și instituții sănătoase. În cazul nostru, vedem cu toții că în ultimii ani legile justiției au fost mereu modificate în așa fel încât să se ajungă la un sistem obedient, care, culmea, apără infractorii în loc să-i trimită la închisoare.

Justiția s-ar putea reforma din interior, dacă absolut toți actorii ar fi de bună credință și dacă tentația corupției nu s-ar întinde ca o plagă peste tot sistemul. De exemplu, adunările generale ale magistraților pot lua decizii bune atâta vreme cât sunt luate de o majoritate onestă, care ține la statul de drept și care ține să respecte statutul magistraților. Dar dacă această majoritate este toxică, îndreptată împotriva interesului general, este evident că nu va lua măsuri potrivite.

Al doilea element care trebuie să fie luat în calcul este cel legislativ. Știm cu toții ce a însemnat Ordonanța 13, ce mobilizare generală a cerut pentru ca o serie de prevederi incorecte să nu apuce să se transpună în practică. În plus, în legislativ există mereu persoane care sunt interesate să aibă legi fără dinți, instituții slabe, prevederi contradictorii etc, astfel încât cei interesați să facă fărădelegi să poată opera fără vreo piedică. Or, asta nu se poate face fără ,,acordul” justiției. Dacă DNA, sau alte instituții, fac dosare de corupție și le trimit mai departe instanțelor, este evident că aici, la nivelul instanțelor, lucrurile trebuie să funcționeze în parametri optimi pentru ca judecata să fie dreaptă.

Referitor la ancheta Recorder, s-au pus în evidență multe deficiențe, ce țin atât de interiorul justiției, cât și de exterior; printre măsurile care se pot lua în viitor: mobilitățile să fie făcute cu acordul magistraților, e nevoie de măsuri care să impiedice intervenția termenului de prescripție, este nevoie ca dosarele să fie judecate mai rapid (eventual să se legifereze un anumit termen, de 1 an sau 2 ani, în care dosarele să fie finalizate), să se interzică modificarea completului de judecată înainte de finalizarea judecății, interzicerea sugerării de soluții de către șefii instanțelor etc

Alt element care trebuie luat în calcul este că, acum, cu organizarea de acum și cu conducerile de acum, justiția nu se poate reforma din interior. Să ne gândim la CSM: fiind controlat de gruparea Savonea, este foarte probabil să nu se poată lua măsurile potrivite de reformă. Este evident că se vor ține cu dinții de păstrarea statutului actual, chiar dacă vedem zilnic noi și noi adeziuni pe lista de magistrați ce vor să reformeze sistemul (s-a ajuns la 900). Să ne gândim, de asemenea, la CCR: are o majoritate la fel de toxică, apropiată de partidul corupților, astfel încât este greu de crezut că va accepta vreo măsură reformistă. Exact la fel este cazul cu problema salariilor și pensiilor; vedem din plin în aceste zile legătura dintre salarii uriașe și necondamnarea corupților.

Nu este deloc corect ca, din interior, ei să stabilească asemenea aspecte. Mai ales că este firesc să nu vrea să reducă din salariile și pensiile nesimțite pe care le au, de la 48 de ani. Vor ține cu dinții de privilegii, în condițiile în care pentru ceea ce fac ar trebui să răspundă inclusiv penal; în loc ca cei care scapă infractori să ajungă la pușcărie statul român le dă pensii și salarii uriașe. Asta e justiție? Cum să credem că acest sistem s-ar putea reforma din interior?

Un alt aspect important care arată că justiția are nevoie și de acțiune în interior, dar și de acțiuni multiple, pe toate palierele, din exterior, vizează societatea civilă. Cred că numai printr-o continuă și constantă presiune publică, sistemul de justiție se va reforma cu adevărat întru independența justiției. Publicul simte cel mai bine cum stau lucrurile, și așa a fost mereu în ultimii ani. Faptul că zilnic sunt demonstrații în marile orașe din țară arată că oamenii înțeleg foarte bine ce se petrece in justiție și caută să sprijine demersurile pentru o justiție cu adevărat independentă.

Închei cu alt argument: noi, cu toții am vrut să avem o justiție independentă. Problema este că am dat magistraților prea multă putere, astfel că am ajuns ca acum unii dintre ei să fie apărătorii infractorilor. Inclin să cred că această pervertire a sensului independenței justiției se poate corecta, în timp, pas cu pas, prin schimbări legislative și administrative, de sus până jos, dar fără să lăsăm, din nou, pe cei din interior să decidă cum vor ei. Ar fi o măsură greșită, luată exact în spiritul care a condus la situația de față. Tentația corupției, presiunea făcută de politicienii corupți etc vor continua să se exercite. De asta susțin că este imposibil ca, în sens propriu, sistemul de justiție să se reformeze din interior. Cu Savonea, Arsenie, Costache și Voineag, precum și cu miniștri ca Marinescu și Predoiu, nu se va reforma în vecii vecilor.