Jusepe de Ribera sau seducătorul patos al tenebrismului
0La Helsinki, oraș care nu se afirmă prin muzee de artă valoroase, unele fiind, în cel mai bun caz, mediocre, Muzeul de Arte Frumoase Ateneum merită vizitat, el găzduind cele mai extinse colecții de artă clasică din Finlanda.
Într-una dintre săli, un chip îndeamnă la cercetare. Misterios și totuși revelat, profund uman, dar țesut din firele imaginației ce pare să fi respins orice model, el este expresia resemnării triste însoțite de cea mai tulburătoare demnitate. Realizat în 1644, acest Ecce homo poartă semnătură pictorului spaniol Jusepe de Ribera (1591 – 1652), exponent al tenebrismului și admirator al lui Caravaggio. Trebuie menționat că Ribera a surprins momentul în care Christos este înfățișat mulțimii de către Pilat, într-o serie de picturi intitulate Ecce homo, lucrările fiind acum expuse în diverse muzee din Europa, respectiv Statele Unite. În 1644, el a realizat mai multe astfel de pânze.
Cea expusă în muzeul de la Helsinki redă imaginea Mântuitorului purtând haina de purpură și trestia așezate de soldații romani. Pe fundalul neutru, paloarea chipului și a trupului, ivită din precizia clarobscurului, definește silueta Fiului lui Dumnezeu, dăruindu-i o umanitate copleșitoare. În spatele frunții străpunse de spini se citesc seninătatea acceptării și generozitatea iertării. Acum și aici, iertarea absolută devine noul adevăr, iar deplina pace a prezenței ce invadează sala muzeală alungă pentru câteva clipe amintirea Patimilor. Jusepe de Ribera creează imaginea unui Christ supus suferinței și batjocurii, dar oferind consolare prin însăși tăcerea sa. De la planul format de chipul înclinat și de trestie, la carnația definită de contrastul cu purpura hainei, la umbrele ce alimentează presimțirea sumbră, întreg portretul atrage atenția vizitatorilor. Învăluită în resemnare, privirea este însă cea care domină și pare să cheme. Spre deosebire de alte lucrări din seria amintită, în care se înalță, dureros, spre cer, aici ea se îndreaptă asupra spectatorului. Este privirea care cuprinde umanitatea. În această pictură menită, potrivit tradiției epocii, venerării și meditației într-o capelă particulară, artistul redă legătura dintre Dumnezeu și om, așezându-i într-o proximitate încărcată de tandrețe și de compasiune. Rănit de spini și umilit, Isus este demn, iar pacea sa lăuntrică devine pacea pe care a promis-o. Mâna cu care ține trestia descrie gestul simbolic al împăcării cu care își primește soarta. În această imagine, El nu este înfățișat mulțimii, ci umanității. Cuvintele Evangheliei se strecoară în mintea privitorului: „Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: «Plecăciune, Împăratul iudeilor!»” (Matei 27:29).
Remarcabil portretist, Ribera aduce în fața credinciosului sau a spectatorului contemporan un chip al cărui profund dramatism tulbură și consolează deopotrivă. Singurătatea Domnului se afirmă plenar, mai bulversant decât în alte picturi ce ilustrează, de-a lungul secolelor, scena descrisă prin celebra exclamație a lui Ponțiu Pilat. Artistul spaniol care a lucrat cea mai mare parte a vieții în Italia, realitate care i-a atras porecla Lo Spagnoletto (Micul spaniol), a produs numeroase pânze cu subiect religios. Una dintre cele mai impresionante îl reprezintă pe sfântul Francisc din Assisi. În această lucrare realizată în 1643 și expusă, astăzi, la Palazzo Pitti de la Florența, sfântul stigmatelor ține în mâini un craniu, îndreptându-și spre cer privirea plină de pietate și obediență. Chipul său emaciat, dar invadat de o iubire nepământeană transmite acel fior tipic picturii religioase a „Secolului de aur”.
În prelegerea Despre vise, ținută în luna mai a acestui an, reputatul critic și istoric de artă Victor Ieronim Stoichiţă sublinia, cu referire la o altă pictură a lui Jusepe de Ribera, că figura reprezentată „pare să fi suferit o iluminare care, în pictură, din interioară devine exterioară. Este strategia picturală a lui Ribera.” Această observație rezumă desăvârșit talentul și particularitățile artistului influențat de Caravaggio. Grație propriului stil, de un naturalism și mai intens, și viziunii sale guvernate, printre altele, de angajamentul față de Contrareformă, el a cunoscut o faimă ce i-a deschis calea către marile muzee ale lumii.
__________________________________
Note bibliografice:
https://jaimeeguiguren.com/usr/library/documents/main/ecce-homo-ribera.pdf
Se încarcă comentariile...
