Jhumpa Lahiri - „Distanţa dintre noi“

M-am întâlnit cu Jhumpa Lahiri acum destui ani, într-o dimineaţă ceţoasă de ianuarie, în Delhi. Ea trăia pe atunci fireşte în Rhode Island, nici în Londra natală, nici în Calcutta sângelui, însă a avut bunăvoinţa să

figureze pe un poster imens într-o atitudine de melancolică fermitate, cu ochii ei puţin prea depărtaţi, cu părul strâns în felul femeilor indiene căsătorite şi mame, cu mâinile ei minunate păstrând o reticenţă pe care nu o putea mina dimensiunea totuşi invazivă a fotografiei. Când Delhi se trezeşte la viaţă iarna, sferturi lungi de ceas măturătorii şi păsările aduc singurele sunete matinale sub ceaţa încă joasă. Când s-a ridicat suficient e timpul să descinzi: în Connaught Place şi în împrejurimi sunt zeci de librării şi anticariate pline cu tot ce citea şi citeşte India. Posterul din librăria amică şi care între timp a dat faliment (e acum sediul unei corporaţii) celebra cu demnitatea aceea liniştită a indienilor mult umblaţi o fiică din depărtare: tocmai apăruse The Namesake | Porecla (tradusă mai târziu de Ioana Novac, nu fără erori şi pripă, în buna colecţie de literatură universală a vechiului Cotidian, în 2009). În circumstanţe infinite şi de totdeauna India fiind o femeie, e foarte recomandat inevitabilul: să îi citeşti scriitoarele de azi. De pildă, din cele între timp traduse şi în româneşte, Arundhati Roy şi Kiran Desai (în nici un caz însă fără Anita Desai), chiar dacă de Sadia Delhvi, Sheila Dhar, Sheela Bajaj, Namita Gokhale, Anita Roy şi multe altele încă nu a auzit nimeni.

Distanţa dintre noi, dacă e un titlu bun pentru această carte numită Lowland de autoare, e pentru că sunt atâţi de „noi” implicaţi aici. Distanţa cea mai mare dintre ei, ca toate distanţele dintre noi, se compune din moarte sau poate fi exprimată prin toate celelalte feluri de moarte. Întâi de toate: între autoare şi India, maternă într-un fel indirect, intermitent, intensificat, imparabil. Între cei doi fraţii Subhash şi Udayan. Între familia lor Mitra şi fiecare din ei, înainte şi după moartea mezinului. Între soţia lui Udayan şi viitoarea soţie a lui Subhash. Între cei rămaşi după a doua moarte, a tatălui. Între Bengal şi Rhode Island. Între Gauri (pronunţă Gaurí, ca pentru eroina din Lagaan) şi fiica ei Bela, şi între Bela şi cei doi posibili taţi ai ei, sau mai bine cei doi taţi imposibili, şi apoi între Meghna, fiica de mai târziu a Belei, faţă de un tată/bunic/unchi adoptiv, singurul real când ceilalţi sunt şi li s-a impus distanţa. Între liniştea unui laborator american de oceanografie şi suburbiile bengaleze aprinse de revolte comuniste. Scăpată de aici, cineva alege până la urmă o teză de doctorat într-o ţară străină în locul vieţii. În fine.

A lowland? O mlaştină şi două iazuri, care fie se leagă între ele în timpul musonului până la indistincţie, fie seacă cu autonomia prevestitoare a destinului care bifurcă. Sunt chiar cei doi fraţi. India nu se dezmeticise încă: la Tolly Club, aveau să constate cei doi băieţi, „deşi Nehru era prim-ministru, în salonul principal trona portretul noii regine a Angliei, Elisabeta a II-a” (18). Sunt şi primii ani în care copila Nilanjana / Jhumpa a vizitat India, Bengalul, Calcutta. Indira Gandhi nu apare niciodată, însă represaliile împotriva mişcării naxalite au fost dictate de ea, au implicat armata federală şi pot fi considerate indirect răspunzătoare de moartea unui Udayan, printre mulţi alţi tineri anonimi. Indiraji nu apare pentru că, poate mai ales pentru că în 1971 între ea şi Nixon (SUA a sprijinit atunci Pakistanul) se instalase o răceală gravă, salvată până la urmă de scurtimea cu care India, agresată de Pakistanul de Est, a câştigat războiul care a consfiinţit naşterea Bangladeshului (iar acest nume spune tot: tărâm bengalez). Indira Gandhi devenea Durga cea invincibilă, întrucât războiul cu Pakistanul de Est, adică naşterea viitorului Bangladesh, cu tot ce mai înainte (şi după) a însemnat un exod imens de populaţie de toate vârstele şi religiile. Despre refugiaţii de atunci, Lahiri spune doar: „un şuvoi iute, apoi un adevărat potop” (15).

Jhumpa Lahiri | Distanţa dintre noi [The Lowland, Alfred A. Knopf, 2013] | trad. Adriana Voicu, col. Babel | Bucureşti: Nemira | octombrie 2015, 480 pagini || Lansare 22 Octombrie 2015, Librăria Humanitas Kretzulescu, 19.00.