Într-un târziu, Europa își amintește de propriile sale reguli. De ce acum? De ce refuzul care anulează speranțele lui Zelenski?

Aproape împotriva tuturor pariurilor care-l dădeau pe Zelenski câștigător detașat și premiant cu coroniță în cursa cu obstacole în care deja singur își anunțase recompensa – aderarea Ucrainei la UE „pe repede sau foarte pe repede înainte” – liderii europeni au redevenit brusc logici, pragmatici și au anunțat că nici vorbă să se întâmple așa ceva.

„E absolut limpede pentru toată lumea că, desigur, este imposibilă o aderare imediată a Ucrainei, declara Cancelarul german Frederich Merz, secondat imediat de Antonio Costa, Președintele Consiliului European care afirma că aderarea unei țări la UE este „un proces lung și foarte dificil, nu putem încerca să fixăm termene artificiale spunând că asta se va întâmpla în trei luni sau în zece ani”....

Clar? Desigur.. În traducere, deci, mesajul pentru Zelenski este „ura și la gară”? Nu cred, mi ales că acum UE oferă acei 90 de miliarde de Euro pe care-i va găsi cumva pe piețele internaționale. Deci, care ar fi sensul mesajului real dat de liderii europeni/ Căror urechi îi este adresat și cine ar trebui să aibă o reacție?

După părerea mea, mișcarea asta vrea să spună că UE a ajuns la limita tipului de angajament pe care e gata să-l fcă în favoarea Ucrainei pe care acum n-o lasă să ardă etapele și să obțină rapid statutul de membru, excat în momentul în care europenii se pregătesc pentru o formă de „Schengen militar”. Formulă sui generis ivită și ea ca o reacție de necesitate la ezitările amenințătoare proferate sau sugerate de Trump în raport cu viitorul NATO.

În acest context,k cred, trebuie judecată poziția exprimată ce Donald Tusk, premierul polonez, care a semnalat „vulnerabilitatea nesiguranței majore” pe flancul de est al NATO.

partajat între liderii continentului nostru, de unde vine șocul pe. Care l-au produs afirmațiile lui Tusk?Chestiunea depășește chiar nivelul actualității imediate din NATO și UE și dă mesajul foarte clar că, fie că vor sau nu, decidenții politici relevanți au acum obligația de a răspunde la modul foarte concret, schimbând, modificând chiar din temelii conceptul strategic al NATO și, implicit, relația la nivel politic și de securitate cu UE, revizuind termenii vechilor înțelegeri și construind din temelii una nouă, având în centru interesele și forțele europene. Dacă acceptați asta, atunci vedeți că Tusk a deschis deja ușa către etapa a doua a unui posibil răspuns la nivel  instituțional.

Foarte importantă etapă, decisivă în sensul că este cu totul nouă. Constituirea NATO și, mai apoi, în condițiile de securitate garantate de Tratatul de la Washington, a elementelor care aveau să fuzioneze în formula ce a dus la Uniunea Europeană de azi, a avut la bază, dincolo de orice alte considerente, convingerea absolută a liderilor că alianțele, faptul că ei ca oameni politici dar și popoarele pe care le reprezentau descoperiseră valoarea loialității ca garanțe  pentru dezvoltarea în comun a unei noi lumi de prosperitate și armonie în democrație, cum spuneau ei atunci.

Acum însă, după ce Trump spune, precum Mao în 1967,  dacă SUA ar părăsi organizația, că NATO nu e altceva decât  „un tigru de hârtie”, apare cu foarte mare claritate o nouă vulnerabilitate, aș zice chiar existențială, la nivelul Alianței Atlanticului de Nord: am numit-o „vulnerabilitatea nesiguranței majore” și spune că, pe fond, relațiile dintre aliații de acum sunt posibil să involueze extrem, extrem de rapid în cazul apariției unei situații conflictuale reale de mare intensitate. Atunci când europenii, poate pe drept cuvânt, se așteaptă să fie lăsați singuri.

În consecință, deja, își iau măsurile de apărare. Și refuză cererea Ucrainei tocmai pentru că nu vor ca, eventual  de mâine, cu Ucraina stat-membru, să fie obligați să activeze protocoalele de apărare și să intre în război.

Mai țineți minte fraza celebră cu care s-a răspuns reproșurilor lui Trump că o europenii nu intră alături de el în conflict? „Nu e războiul nostru”...acum, același joc pentru a-i arăta lui Zelenski (dar și R.Moldova) unde se află, cel puțin deocamdată, limita europeană de înțelegere și suportabilitate. Clar?

Sigur, ascultați-l pe noul Prim Ministru al Ungariei care spunea cel mai limpede că Ucraina nu poate fi admisă deoarece s-ar încălca regula considerată absolută care spune că nu pot să adere țări care se află în mijlocul unui război și că, oricum, sunt obligate să încheie tratate de pace cu vecinii. Vă amintiți condiția asta sine qua non impusă României și cu ce cost final? Acum ar fi un replay, ca să spunem așa.