Interdisciplinaritatea, eterna poveste: azi, despre învingătorul şi învinsa în alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii

Astăzi, cei care au încercat să determine prin metode sociologice câştigătorul Alegerilor Prezidenţiale din Statele Unite ale Americii, desfăşurate pe data de 8 noiembrie 2016, au eşuat lamentabil. Instrumente de sondare a opiniei publice atent făurite în laboratoare de cercetare, raţionamente, explicaţii teoretice au fost măturate precum un castel din cărţi de joc.

Nu de puţine ori, în studiouri radio-tv, o sumedenie de specialişti vorbeau de supremaţia sondajelor sociologice. Ei şi numai ei puteau să ne spună cine este favorit, cine va ieşi, cum strănutul unui candidat poate afecta pieţele de capital, bursele de capital.

În Statele Unite, care au un sistem de alegeri foarte complicat, bazat pe Colegiul Electorilor trimişi de către stat, sondajele au fost făcute pe eşantioane reprezentative din rândul poporului votant. Să fi fost de vină eşantionarea, categoriile socio-profesionale ori vârsta? Donald J. Trump a distrus sondajele, deoarece a câştigat la un scor confortabil, departe de aşa numita marjă de eroare.

Am citit ieri-seară un articol publicat în secţiunea Statele Unite a blogurilor Adevărul, la ora 18.05, în data de 8 noiembrie 2016. Articolul prezenta într-o cheie geopolitică şi istorică o serie de argumente prin care demonstra explicit faptul că se va petrece alegerea lui Donald J. Trump, iar doamna Hillary Clinton va pierde alegerile: „Părerea mea este că Statele Unite vor merge pe mâna lui Donald J. Trump, adică se va repeta scenariul din vremea lui Ronald Reagan”.

Au fost prezentate cele două scenarii posibile, alegerea domnului Trump, respectiv alegerea doamnei Clinton însoţite de analogii din istoria Statelor Unite, geopolitică, relaţiile internaţionale dintre Statele Unite, Uniunea Sovietică şi Federaţia Rusă.

Adică în articol s-au folosit elemente care puteau fi depistate la o simplă accesare pe Google a elementelor cheie. Astăzi, realitatea a infirmat sociologia şi a dat câştig de cauză interdisciplinarităţii. Nu ştiu de ce, la crearea chestionarelor, la identificarea membrilor din eşantioane, astfel de informaţii accesibile nu au fost folosite. De ce sociologii uită că şi ei şi istoricii au practic acelaşi obiect de studiu, adică omul şi evoluţia lui?

Societatea este un concept care se naşte din istorie, la fel precum conceptul de comunitate. Competiţia politică este o formă de comunicare, de relaţionare, de raportare a candidatului la societate, la comunitate. De ce oare elementele de istorie, relaţii internaţionale geopolitică au fost ignorate de către toţi comentatorii şi analiştii care au apărut ieri seară la televiziuni, au vorbit la radio? Un posibil răspuns este paradoxul că, dorind să înţelegem globalizarea, tindem să ne specializăm fiecare într-un câmp cât mai restrâns, încât dispare din atenţia noastră ansamblul. Adică mai pe şleau, nu mai vedem pădurea din cauza copacilor.

Opinia mea este că în Statele Unite a câştigat cel care a punctat mai bine. Acesta a fost, indiscutabil Donald J. Trump. Acesta este omul care a folosit interdependenţa domeniilor în afaceri, nu a mers doar pe unul singur. Aceasta l-a făcut popular în toate păturile societăţii americane. Ironia istoriei a făcut ca el să se lupte cu soţia lui Bill Clinton, preşedintele american care a dat startul în 1992 unei liberalizări, a unei ascensiuni a mediului privat asupra domeniilor de stat. Cele două administraţii Bush Jr., ca şi cele două administraţii Obama, au continuat acest proces. Criza datoriilor suverane din 2008 a pornit din Statele Unite şi a făcut ravagii în Europa. Statele Unite, cu o societate robustă, călită în atâtea evenimente, au rezistat, în Uniunea Europeană încă mai sunt răni sângerânde. Donald J. Trump a câştigat promovând un discurs de individualizare a Statelor Unite, criticii spunându-i nejustificat izolaţionism. Donald J.Trump a spus că va proteja Statele Unite de imigraţia ilegală, că va investi mai mult pentru „Homeland”, decât pentru pacea mondială şi alte idei oarecum abstracte. „America, întoarce-te acasă!” a fost un slogan care l-a învins şi pe Richard Nixon. Chiar dacă a trecut prin „sindromul Vietnam”, aşa cum bine a prezentat autoarea articolului sus-menţionat, America şi-a revenit, punctând în anii 90 în faţa Uniunii Sovietice.

Bill Clinton, soţul doamnei Hillary, învinsa acestor alegeri a câştigat teren în faţa Federaţiei Ruse, dar şi aceasta după regresul din „era Elţin” şi-a revenit în „era Putin”, aşa că lucrurile au ajuns la punctul critic, cu Putin dispus să regleze conturile în spaţiul ex-sovietic, în faţa unei atitudini americane de critică, uneori cu accente virulente.

Din discursul lui Donald J. Trump nu a lipsit nici ofensiva anticorupţie, contracandidata sa fiind ţinta unor atacuri dure în această direcţie, la care fosta „Primă Doamnă” nu a avut o replică pe măsură, fapt ce a adus puncte, „că aşa e în tenis”, vorba inegalabilului Toma Caragiu, adversarului său electoral. Este vorba de controversatele e-mailuri trimise de pe un server privat, de către doamna Hillary Clinton, care atunci avea funcţie guvernamentală în timpul administraţiei Obama, de finanţarea privată a unei fundaţii deţinută de Hillary Clinton şi soţul său, fostul preşedinte Bill Clinton. Vă mai aduceţi aminte de alegerile de la Bucureşti din 2009: „Domnu' Geoană, nici azi-noapte nu v-a plăcut întâlnirea cu domnu Vântu...?”.

Criza siriană a dovedit că, la nevoie SUA şi Federaţia Rusă pot să se înţeleagă, chiar să coopereze, trecând peste antagonismul devenit deja istoric.

Aşadar, nici Statele Unite nici Federaţia Rusă nu mai au alura din epoca „Războiului Rece”. Persistenţa crizei siriene şi a crizei din estul Ucrainei arată că ambele puteri au nevoie de respiro. Fără să vreau, revin la istorie, la confruntarea ideologică de după moartea lui Lenin din 1924, între Troţki, adeptul „exportului de revoluţie” şi Stalin, adept al „socialismului într-o singură ţară”. Ştim cum a câştigat al doilea, eliminându-şi fără milă adversarii, însă la aproape două decenii, în 1943, Stalin putea afirma în faţa lui Djilas că „unde pătrunde armata unui stat se instaurează şi sistemul politic al acelui stat”.

Aşadar, Trump vrea deocamdată să recondiţioneze sistemul american. Este exact ceea ce vrea să facă şi Putin în Federaţia Rusă.

În acest moment, este prematur să evaluăm ce se va întâmpla în viitor.