Înţelegem, domnule Meleşcanu, dar nu acceptăm!
0
„Ce bine este că au voinţă românii ăştia!" Au. Doamna care trece cu copilul de nici un an în cărucior este mulţumită: a votat şi a avut noroc că nu a trebuit să stea la coadă. Persoanele în vârstă şi părinţii însoţiţi de copii au prioritate la intrarea în secţia de vot. Cristian este şi el mulţumit: este aici, în faţa consulatului român din Paris, de pe la 5 şi jumătate, dar măcar de data aceasta a votat.
„O să mă duc la o expoziţie la Grand Palais, acum, dacă tot m-am trezit devreme". De trezit, românii s-au trezit, în Paris, în Franţa, şi au mers la vot cu noaptea în cap. Au stat la coadă de pe la 3 şi jumătate. Acum, practic sunt două şiruri de persoane: primul, din faţa intrării ambasadei, pe strada St Dominique, are vreun kilometru şi jumătate, pe cinci-şase rânduri.
A doua, pentru consulatul de pe rue de l'Exposition, are doi kilometri, trece dincolo de colţul marcat de restaurantul Doina. „Sunt mulţumit", afirmă ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleşcanu. Aflat la Paris, după o scurtă trecere pe la München, s-a întâlnit aseară, 15 noiembrie, cu voluntarii şi membrii comisiei de votare, a promis că va vota la Paris. N-a mai făcut-o, are argumente...plauzibile.
„M-a surprins numărul mare de oameni care au venit de dimineaţă să voteze. E un semn că apelul lansat de ambasada României din Paris pe reţelele de socializare a avut efectul aşteptat. Sunt cu mult mai mulţi decât erau în noaptea din 2 noiembrie, înainte de închidere. Dar vor vota, toţi, apreciez ca 10.000 de români din Paris vor reuşi să voteze".
În fine, aş zice că este prea optimist şi nu a văzut cozile de afară. A văzut, însă, sper, entuziasmul celor care au venit să voteze. Freamătul. Dorinţa, mărturisită, ca acest vot "să nu fie degeaba". Aşa cum răbufneşte o româncă venită de la 200 de kilometri. „Ei bine, cred că românii din Franţa ar trebui să ştie că există secţii de votare unde nu este multă lume. Nancy, la 200 de kilometri". Este adevărat. Dar...nu e la îndemână. Mersul acolo este mai complicat, cu schimbare la Reims. A fost mult mai uşor ca BEC să decidă să suplimenteze până la maxim numărul de ştampile, maxim, pentru o secţie de vot: 7 la Nancy, unde data trecută au votat doar 100 de români...
Altfel, nimic nu mai e calm. Sub aparenţa echilibrată a celor care aşteaptă să voteze, care îşi petrec timpul cum pot, citind "Les Rois maudits", de Maurice Druon, de exemplu, fluierând, împărţind cafele şi croissants celor din jur, mocneşte un vulcan. În urmă cu câteva secunde, românii din diaspora pariziană, aproximativ 3000 de persoane, la doar 2 ore şi jumătate de când s-au deschis secţiile, au început să scandeze lozinci împotriva guvernului. Ca şi eternul refren: "vrem să votăm". El, ministrul de Externe, cel care este încă aşteptat de oameni, pentru un bună ziua, măcar, nu a mai votat la Paris. "Cei care am fi vrut să votăm la Paris, inclusiv eu, trebuie să înţeleagă că fiecare din noi care va vota va priva un alt român de un vot. Deci nu voi vota aici".
Ei bine, sper că veţi vota la Bucureşti, atunci, domnule Meleşcanu. Mulţumit de sine - "hai că aveţi material de scris acum" - ministrul a părăsit grădinile palatului Behague, reşedinţa ambasadei României din Franţa. Liniştea cartierului, duminica aceasta ploioasă, s-a dus. Poliţiştii încearcă să calmeze spiritele.
Se încarcă comentariile...
