În Germania, discriminarea este un fenomen de masă
0În căutarea unei locuințe sau la serviciu, milioane de oameni se confruntă în Germania cu discriminarea. Un studiu al guvernului dezvăluie amploarea fenomenului și explică de ce atât de puțini i se opun.
Aproape fiecare al optulea locuitor al Germaniei a fost, în anul 2022, cel puțin o dată victima discriminării. Aceasta este concluzia studiului ”Cum percepe Germania discriminarea”, prezentat la Berlin de responsabila guvernului federal pentru combaterea discriminării, Ferda Ataman. Cu alte cuvinte, nouă milioane de oameni din Germania știu, din experiență directă, ce înseamnă să fii dezavantajat din cauza unor trăsături vizibile.
”Una ca dumneavoastră a furat aici”
Cifrele, oricât ar fi de grăitoare, nu pot reda pe deplin trăirea celor afectați. Uneori, o singură întâmplare spune mai mult decât o statistică. Ferda Ataman a relatat, în conferință de presă la Berlin, cazul lui Sarah, o femeie de culoare care i s-a adresat pentru ajutor. ”În timp ce făcea cumpărături într-un supermarket, o angajată s-a apropiat de ea și i-a percheziționat, fără avertisment, căruciorul copilului. Angajata nu i-a cerut permisiunea, nu a ținut cont de copilul din cărucior. Nu exista însă niciun motiv concret pentru acest gest. Când Sarah a întrebat ce se întâmplă, angajata s-a justificat spunând: ”Îmi pare rău, dar una ca dumneavoastră a venit nu demult aici la furat”.
”Discriminarea nu este o excepție”
Numeroase cazuri asemănătoare se regăsesc în studiul realizat de Centrul German pentru Cercetare asupra Integrării și Migrației. Cercetătorii au analizat datele din amplul panel socio-economic reprezentativ din 2022, o anchetă privind diverse aspecte ale vieții sociale, la care au participat aproximativ 30.000 de persoane.
Concluzia este, oricum am privi-o, descurajatoare. Ferda Ataman rezumă: ”Discriminarea nu este în Germania un incident izolat, ci un fenomen de masă. Nedreptatea nu se produce la marginea societății, ci chiar în inima ei, adică la locul de muncă, în școli, la căutarea unei locuințe, în magazine.”. Exact așa cum i s-a întâmplat lui Sarah în supermarket.
Jumătate dintre victime nu reacționează
Deși discriminarea pe baza majorității trăsăturilor personale este interzisă prin legea generală privind tratamentul egal în societate (AGG), aflată în vigoare de două decenii, acest cadru juridic îi ajută prea puțin pe cei afectați. Potrivit studiului, mai mult de jumătate dintre cei care au suferit o astfel de nedreptate nu au întreprins nimic.
Totuși, aproximativ 30 la sută au confruntat direct persoana responsabilă de discriminare, însă doar trei la sută au recurs la acțiuni juridice.
Printre aceștia din urmă se numără Humaira Waseem, profesoară născută în Germania și mamă a doi copii. În încercarea de a găsi o locuință, ea a apelat la un agent imobiliar, care însă i-a refuzat cererea. Când a încercat din nou folosind un alt nume, a primit imediat o invitație la vizionare. Waseem a decis să dea agentul în judecată și a câștigat procesul. Curtea Federală de Justiție de la Karlsruhe a stabilit că i se cuvine o despăgubire de 3000 de euro, în baza AGG.
Acest caz arată cât de concrete pot fi consecințele discriminării, de pildă atunci când numele unei persoane devine un obstacol aproape insurmontabil în găsirea unei locuințe. Ferda Ataman subliniază: ”Discriminarea are efecte negative asupra participării la piața muncii, a vieții sociale, a sănătății și bunăstării oamenilor, dar și asupra încrederii în coeziunea societății și în sentimentul de apartenență în Germania”.
Principalele motive sunt originea și prejudecățile rasiale
Studiul relevă și ceea ce cred victimele despre motivele discriminării. Cel mai numeros grup (42 la sută) este format din persoane care se simt dezavantajate din cauza originii lor sau a prejudecăților rasiale. Apoi, aproape 24 la sută declară că sunt tratate incorect din cauza sexului, majoritatea fiind femei.
De asemenea, vârsta, orientarea religioasă sau o boală pot deveni motive de marginalizare. Totuși, cele mai frecvente cazuri de discriminare țin de originea etnică sau de culoarea pielii.
Ferda Ataman afirmă că fenomenul ar putea fi, în realitate, chiar mai răspândit. Aceasta, pentru că datele analizate provin din perioada pandemiei, când multe instituții nu erau accesibile, mobilitatea socială era redusă, iar oamenii își schimbau rar locul de muncă sau locuința.
Germania are încă mult de recuperat
Ataman încearcă să extindă lista criteriilor protejate de lege, astfel încât să includă explicit cetățenia printre caracteristicile pentru care discriminarea este interzisă prin AGG.
Ea avertizează că Germania are încă mult de recuperat în lupta împotriva discriminării. În Belgia, spune ea, autoritățile oferă victimelor sprijin juridic direct, în timp ce instituția pe care o conduce poate, deocamdată, să ofere cel mult consiliere.
Mai mult, Ataman constată că în multe țări anglofone și în statele scandinave discriminarea cotidiană pare mai puțin răspândită decât în Germania.
Oficiul Federal pentru Combaterea Discriminării (ADS) este o instituție independentă din cadrul Ministerului Federal al Educației, iar Ferda Ataman ocupă funcția de comisar guvernamental pentru acest domeniu din anul 2022.
Se încarcă comentariile...
