Foaie verde lodobă, toată lumea-i slobodă...

Marasmul societăţii noastre începe să prindă contur, dar pe unii continuă să-i doară în c..ot de cei din jur. Anul acesta, nici sărbătoarea naşterii Domnului n-o să-i apropie pe decidenţi de popor, la cât de rupţi sunt de realitate. Mai ales că primul moldovean care se încălzea cu focul haric se află acum la răcoare.

Trăim vremuri de restrişte, în care nu se întrevede lumina de la capătul tunelului. Poate doar cea de la răsărit, din lampa lui Ilici.

Situaţia economică a Republicii Moldova este deosebit de gravă. O spun cu jumătate de gură şi politicienii, dar cel mai bine o înţeleg economiştii. În ianuarie putem intra nu doar în noul an, ci şi în incapacitate de plată. Dacă pensiile şi salariile nu vor fi achitate integral şi la timp, atunci nici protestele dirijate, nici sondajele trucate şi nici discursurile alambicate nu-i vor salva pe guvernanţi. La câte agenturi mişună prin Chişinău, la câte lepădături avem pe metru pătrat, te miri că încă nu s-a organizat (anti)maidanul, iar oamenii de rând mai au răbdare şi nu au pus mâinile pe furci.

Un fost demnitar acuzat în dosarul furtului miliardului a renunţat la cura de slăbire (aşa-zisa „grevă a foamei”), dar nu şi la propriul orgoliu sau la ideea de revenire la treuca puterii. Tot continuă să spere, iar acoliţii săi rămân pe poziţii: strigă că vor să scoată statul din captivitate, când de fapt doresc cu orice preţ să-l repună pe Şăfu în libertate.

În contextul recesiunii economice deja confirmate, hârjonelile şi ghionturile politice nu impresionează deloc. Discuţiile au devenit şantaj, negocierile s-au transformat în troc, de parcă am asista la o glumă de prost gust. Între timp, Preşedinţia a emis un Am explicat anterior de ce scoaterea din conul de umbră a controversatului om de afaceri nu trebuie de neglijat. La fel cum o acţiune greşită este mai potrivită decât inacţiunea, aşa şi nominalizarea oricărui candidat e preferabilă nedesemnării vreunuia şi, implicit, a declanşării alegerilor anticipate. În plus, liberal-democraţii nu au niciun drept moral să mai pretindă la şefia Guvernului, din moment ce nu deţin cele mai multe mandate într-o eventuală AIE-nă (or, principalul lor argument din 2010 încoace a fost tocmai proporţia numărului de deputaţi), şi nici nu s-au prea isprăvit cu funcţia ce le-a revenit. Adică a fost devalizată Banca de Economii, în fruntea căreia s-au aflat persoane din anturajul PLDM, nu al PDM. Dar să lăsăm instituţiile de drept să-şi spună cuvântul.

Aberaţiile unora şi lamentaţiile altora nu schimbă datele problemei: suntem aproape faliţi şi complet izolaţi. Nici măcar reprezentanţii familiilor politice din care fac parte partidele noastre „pro-europene” nu se sinchisesc să le vorbească în faţă, preferând să transmită mesaje difuze de la distanţă. De parcă dojana prin telefon sau video conferinţe ar putea înlocui palma la fund.

Între timp, preşedintele Timofti se simte „sub presiune”. Ne bucură că dumnealui, fie şi pe final de mandat, se simte în vreun fel. Păcat că nu a sesizat cine l-a consiliat în toţi aceşti ani şi că pe multe greble a călcat din cauza sfetnicilor săi de taină. Înţelegem de ce şovăie în a desemna viitorul candidat la funcţia de premier, dar timpul se scurge în defavoarea noastră, a tuturor. La drept vorbind, mai bine o „captitivitate” a legii decât o libertate a fărădelegii. Bogdaproste, am văzut ce înseamnă foaie verde lobodă, toată lumea-i slobodă. Şi la vamă, şi la fisc, şi la băncile devalizate etc.