Finalul unui an de cotitură

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Preşedintele Comisiei Europene a vizitat Republica Moldova în perioada 29-30 noiembrie. FOTO Dumitru Goncear
Preşedintele Comisiei Europene a vizitat Republica Moldova în perioada 29-30 noiembrie. FOTO Dumitru Goncear

Am intrat în luna bilanţurilor, prilej pentru a rememora evenimentele care ne-au marcat în acest an şi pentru a ne face planuri pentru anul ce vine.

Pentru Republica Moldova, 2012 a fost un an de cotitură, dar şi cel mai bun de la declararea independenţei. Iar momentul zero a fost alegerea, la 16 martie, a preşedintelui Nicolae Timofti. Atunci am scăpat de interminabila criză politică în care ne bălăceam şi am început să ne gândim şi la alte subiecte. Chiar dacă un anumit partid refuză să-l recunoască în calitate de şef al statului pe Timofti şi exagerează când vorbeşte de nesiguranţă şi criminalitate fără precedent, această ţară a intrat într-o etapă de stabilitate. Pentru prima dată în ultimele două decenii avem un curs clar în politica externă şi ne-am apropiat cel mai mult de civilizaţiile din Vest, la care mulţi dintre noi visează.

În premieră, ne-a vizitat un cancelar german, care ne-a vorbit despre experienţele amare comune din trecut, dar şi despre faptul că nu trebuie să admitem sfere de influenţă şi decizii impuse de unele state. Angela Merkel a alimentat euro-optimismul la Chişinău şi ne-a făcut să ne simţim niţel mai importanţi.

Vizita de săptămâna trecută a preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, ne-a dat şi mai multă încredere. Oficialul european a declarat la Chişinău că la anul am putea semna Acordul de Asociere şi cel de Liber Schimb şi am putea finaliza implementarea Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize. Dar totul depinde de cât de mult vom munci şi de câtă seriozitate vom da dovadă.

Poate pentru mulţi dintre voi vorbele rostite de mai-marii Europei nu reprezintă mare lucru, dar însuşi faptul că au venit la Chişinău va intra în istorie. Da, e adevărat, calea pe care ne-am ales-o este anevoiasă şi, dacă ne amintim de parcursul României (a semnat un acord de asociere în 1993, a depus cerere de aderare în 1995, dar a ajuns în marea familie europeană abia în 2007), vedem că lucrurile nu sunt atât de simple. Nu trebuie însă să ne oprim aici, această corabie trebuie să-şi urmeze cursul.

Toate aceste vizite - nici venirea preşedintelui polonez Bronislaw Komorowski nu a fost mai puţin importantă -  înseamnă o muncă enormă făcută de echipa de la Ministerul de Externe, în frunte cu Iurie Leancă şi Natalia Gherman. Pentru tot ce au făcut în aceşti trei ani, şefii diplomaţiei noastre merită toată ordinele şi medaliile din lume. La capitolul Externe am excelat, rămâne să ne ajustăm şi politica internă.

Degeaba se supără premierul Vlad Filat pe noi, cei de la „Adevărul“, că scoatem la iveală problemele pe care le au investitorii străini. El ştie foarte bine că există mari deficienţe la Fisc, Vamă, Poliţie, Justiţie, Procuratură etc., cunoaşte mai bine decât noi cum sunt promovaţi oamenii, câtă corupţie există şi, în general, cum rezolvă patzanii (din rus. - băieţii şmecheri) problemele. Nu trebuie să ascundem sub preş corupţia, ea trebuie scoasă afară, altfel tot efortul nostru se va duce pe apa sâmbetei.

2012 poate fi un prolog pentru 2013, iar acum contează toate detaliile.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite