Fanfara cântă pe front

Războiul din Ucraina s-a întors la noțiunea de bază, bocancul soldatului care trebuie să stea ferm pe pământul pe care îl apără. Dacă nu sunt soldați, nimic nu e. Iarna și primăvara anului 2025 nu vor fi anotimpuri ușoare pentru Ucraina, pentru conducerea de la Kiev.

Foto: Twitter / X

Mai demult, când exista o stare numită tinerețe și o alta asociată care răspundea la numele de Naivitate Entuziastă, lucram la o unitate militară de construcții și îi învățam pe recruți, viitorii zidari în uniformă, cum să mânuie o pușcă fabricată în același an în care străbunicul lor văzuse lumina zilei.

Puștile acelea puteau să fie și martore ale primei revoluții ruse, aia de la care au învățat carte cei care au dat, ceva mai târziu, bacalaureatul bolșevic din octombrie 1917.

În orele în care se executa programul de libertate permisă, tânărul locotenent care eram instruia câțiva dintre aceiași soldați în ale lăutăriei militare, de fapt le asiguram un fel de ”acoperire culturală”, se descurcau ei și fără mine, dar cheia de la magazia cu acareturi muzicale nu putea să o ia oricine.

Erau ”greierii” unității, buni să coloreze, din când în când, viața gri a lumii noastre cazone, dând o spoială de normalitate timpului petrecut la centrul de instrucție înainte de a trimite luptătorii acolo unde le era locul, pe marile și importantele șantiere de pretutindeni.

Am repetat an de an experiența, era imposibil ca la marea recrutare să nu găsești câțiva ”greieri” talentați, cu urechea exersată, care să prefere să stea după amiezile în sala de festivități, în loc să sape gropi pe perimetrul exterior al cazărmii.

Mi-am adus aminte de acest episod, citind o știre venită recent de la Liov, de fapt de la deputatul ucrainean Sofia Fedina, reprezentant al grupării politice ”Solidaritatea Europenă”, conduse de fostul președinte Petro Poroșenko, în care se spune că fanfara locală va fi trimisă pe front.

Foto: Facebook

”Greierii” ucraineni vor deveni infanteriști, luptători adică, ”foarte eficienți”, insistă tendențios doamna deputat, care face și comparația cu mult mai bine antrenații polițiști și cu membrii structurilor locale de recrutare, necesari, totuși, în spatele frontului pentru a asigura legea, ordinea, eventual și forțarea nehotărâților să se prezinte la centrele militare, cu vorba bună, când e posibil, când nu... tocmai de aceea e necesar antrenamentul.

Postarea reprezentantului poporului, deputata Fedina, mai are și o ultimă remarcă: ”în curând nu va mai fi nimeni care să cânte eroilor melodia funerară”.

Doamna deputat e din opoziție, dar să nu vă ducă gândul prea departe, din când în când își exercită dreptul de a se încrunta la puterea de la Kiev, mai ales atunci când lucrurile sunt evidente și e bine să lași un pic de presiune să se elibereze.

Trimiterea ”greierilor” la ”furnicile” infanteriste nu e, în ultima perioadă, ceva atât de rar și de spectaculos.

Se întâmplă lucruri și mai rele: ajung în tranșee și operatorii de drone, chiar și tehnicienii de la sistemele anti-aeriene, de exemplu, cele germane, de tip IRIS-T SLM.

Tot un deputat (s-a umflat tărâța în reprezentanții poporului aleși în Rada Supremă, ceva se întâmplă...), Olexii Honcearenko, face dezvăluirea și solicită și explicații comandamentului ucrainean, fiind vorba, de această dată de oameni antrenați în Vest, care nu pot fi înlocuiți, spune alesul.

Anterior, au existat informații despre transferul pe front al personalului de pe bazele de aviație, a fost un mic scandal atunci, deși la vreme de război, acest cuvânt este greu de cuantificat, totul este un scandal când perspectivele de supraviețuire sunt minime.

A intervenit chiar comandantul suprem, generalul Sirski, care a promis că tehnicienii de înaltă calificare, instruiți de parteneri, nu vor ajunge în prima linie.

Socoteala de pe front este însă alta, nu ține cont de aranjamentele din spatele lui, cineva trebuie să se afle mereu acolo, pe prima și ultima palmă de pământ.

S-a ajuns la etapa în care lipsesc infanteriștii, carnea de tun a fiecărei bătălii, tocmai ei, cei pentru care e de ajuns să știe ce e linia de miră, cum se face târâșul pe coate și genunchi și cum se pleacă la atac cu strigăte de ”uraaaa!”.         

Foto: Twitter / X

Până la urmă, războiul din  Ucraina s-a întors la noțiunea de bază, bocancul soldatului care trebuie să stea ferm pe pământul pe care îl apără.

Dacă nu sunt soldați, nimic nu e.

Transferul pe front al membrilor unei fanfare militare, a căror pregătire de luptă este aproape similară cu cea a unui ”voluntar”, recrutat cu forța dintr-o stație de autobuz, are mai mult un caracter simbolic, relevând etapa delicată la care a ajuns războiul din Ucraina.

Publicația ”The Economist” aprecia cândva, prin noiembrie, că țintele de mobilizare ale forțelor ucrainene se îndeplinesc doar în proporție de două treimi, majoritatea celor încorporați fiind peste 45 de ani.

Un comandant își exprima atunci îngrijorarea privind calitatea acestor recruți: „Sunt trimiși bărbați peste 50 de ani, cu notițele medicilor care îmi spun că sunt prea bolnavi pentru a lupta”... „Uneori mi se pare că sunt șef peste un cămin de bătrâni, mai degrabă decât o unitate de luptă” și aprecia că situația va deveni și mai grea peste iarnă.

Între timp și cele două treimi s-au înjumătățit.

Scăderea vârstei de încorporare, pentru a-i include și pe cei aflați în intervalul 18 – 25 de ani, oricât de atractivă ar apărea diferiților analiști și specialiști externi – și nu numai lor, există și o presiunea politică în acest sens din partea unor parteneri importanți ai Kievului – probabil nu va rezolva situația.

Statisticile arată că această generație, născută în perioada de criză a Estului european, sfârșitul anilor 90, este și cea mai scăzută numeric, iar pierderea ei ar putea afecta însăși supraviețuirea demografică a Ucrainei, viitorul țării.

Iarna și primăvara anului 2025 nu vor fi anotimpuri ușoare pentru Ucraina, pentru conducerea de la Kiev.

Sigur, nici pentru alții, lumea s-a tulburat brusc după noiembrie 2024, revărsându-și potențialul de haos după 20 ianuarie 2025.

Speranțele Ucrainei că politica SUA nu se va schimba pe traiectoriile prognozate de declarațiile electorale ale acum realesului președinte Trump stau agățate de o subțire pânză de păianjen.

Ultimele evoluții de pe front și de la Kiev par a fi dintr-un film care rulează în afara scenariului inițial:

-      armata ucraineană pierde teren, la propriu, pe mai multe direcții de pe front: la nord de Kupiansk, unde forțele ruse au traversat râul Oskil, la Ciasov Iar, unde au loc lupte pentru ultimele cartiere ale orașului, la Pokrovsk și Mirnograd, iar rușii atacă pe flancurile acestei aglomerări urbane, în total locuiau aici în jur de 100.000 de oameni, bineînțeles în sud, în ”buzunarul” de la Kurahovo și la vest de Velika Novosiolka;

Foto: Twitter / X

-      ”intrândul” de la Kursk, cel atât de prețuit pentru perspectiva viitoarelor negocieri, a ajuns la 30% din suprafața inițială, acum în jur de 400 de kilometri pătrați ocupați, încă, de forțele ucrainene;

-      schimbările la comanda grupării de trupe din Est (Grupul Strategic – Operațional ”Hortiția”), coroborate cu punerea sub acuzare a unor comandanți ucraineni pentru eșecurile unor operații, demonstrează precipitare și un început de panică, situație deloc de bun augur pentru moralul forțelor ucrainene din prima linie;

-      după Brigada 155 ”Ana de Kiev”, cea aproape de dezintegrare prin numărul mare de dezertări produse pe timpul și după întoarcerea de la pregătirea din Franța, fenomenul s-a extins și la alte unități, ultimul exemplu fiind al Brigăzii 157, dislocată în zona Pokrovsk, despre care se scrie inclusiv în media occidentale / ”Forbes” - ”Another Ukrainian Brigade Is Disintegrating As It Deploys To Pokrovsk”;

-      un recent ordin executiv al Administrației Trump a blocat orice sprijin financiar pentru programe externe, e vorba de cele din portofoliul USAID / U.S. Agency for International Development, teoretic fiind vorba doar de destinații umanitare, dar în cazul Ucrainei lucrurile sunt mai complexe, pentru că totul este legat de război, de propagandă, de recuperarea răniților, de  moralul trupelor, de semnalul dat de cel mai important partener extern.

Foarte recent a apărut pe CNN un articol despre Ucraina, pe care cu greu l-aș fi văzut publicat în perioada anterioară.

Este vorba despre repatrierea corpurilor voluntarilor americani înrolați în diferite unități ucrainene, uciși de ruși în ultimele luni.  

Tonul materialului este unul interesant: ”...numărul tot mai mare de morți și dispăruți se datorează faptului că străinii sunt trimiși în zone dificile, în prima linie, unde este nevoie de experiența lor militară anterioară. ... operatorii străini completează golurile operațiunilor foarte dificile, cu risc ridicat și cu recompense ridicate...”

CNN spune că e vorba de câteva zeci de americani dispăruți în misiune, dând și câteva exemple de repatrieri care au avut loc în ultima perioadă, când părțile, rusă și ucraineană, și-au transferat reciproc un număr de cadavre recuperate de pe câmpul de luptă.

Așa, ca o notă, cel mai recent transfer de acest gen a presupus repatrierea a 757 de corpuri ale militarilor ucraineni uciși pe front, partea rusă recuperând, la rândul ei 49 de cadavre.

Aritmetica războiului poate fi, uneori, cea mai explicită analiză privind cursul confruntării.

Articolul din CNN nu duce lipsă de obișnuitele clișee, despre responsabilitate și răspuns la agresiune, despre valori care trebuie apărate, despre voluntariatul entuziast și dezinteresat, dar concluzia e una care pare a spune că e capăt de drum.

Și dacă și fanfara se duce pe front...