Fals jurnal de ieri şi de azi: Cum se vorbeşte - AZI - în pustiu

Rezultatele nepăsării autorităţilor „competente” - Casa culă Eftimie NICOLAESCU din judeţul Gorj, comuna Mătăsari, sat Runculeţ (stânga-anul 2010, dreapta-anul 2013)

Am mai adus în discuţie în acest colţ de gazetă electronică soarta Culelor olteneşti, pornind de la statutul incert al giuvaerului arhitectonic medieval, Cula(de la 1508), din Măldăreşti, cum o numeşte celebra Olga Greceanu în placheta album pe care i-a consacrat-o în 1937 (Institutul de Arte grafice ,,Triumful,,s.a.r.), singura construcţie de acest tip şi de această vechime păstrată nu numai

„în picioare”, dar şi în plină vitalitate, fireşte însă, din nefericire, uitată în pragul unor fără sfârşit pertractări

Am mai adus în discuţie în acest colţ de gazetă electronică soarta Culelor olteneşti, pornind de la statutul incert al giuvaerului arhitectonic medieval, Cula(de la 1508), din Măldăreşti, cum o numeşte celebra Olga Greceanu în placheta album pe care i-a consacrat-o în 1937 (Institutul de Arte grafice ,,Triumful,,s.a.r.), singura construcţie de acest tip şi de această vechime păstrată nu numai ,,în picioare”, dar şi în plină vitalitate, fireşte însă, din nefericire, uitată în pragul unor fără sfârşit pertractări cu un moştenitor, mai ales al unei ocazii.

Mă întorc, totuşi, la ,,subiect,, inspirat de zbaterea dramatică a unui septuagenar arhitect patriot (mare meteahnă azi), Pavel Popescu, Preşedintele Uniunii Arhitecţilor-Oltenia, care a pus la cale un Apel-Manifest în favoarea salvării măcar a ultimelor vestigii amintind  o glorie a vocaţiei româneşti arhitecturale, poate singurele în stare să ateste complex o treaptă înaltă a civilizaţiei noastre medievale(şi până la începutul veacului al nouăsprezecelea). Am revenit asupra subiectului pentru că el slujeşte foarte bine şi ideii cuprinsă în titlul însemnării mele ,,Ce înseamnă să vorbeşti -azi- în pustiu”... în România!

Arhitectul Pavel Popescu a ajuns la Apelul - Manifest pe care, cu aprobarea domniei sale, îl reproduc şi eu aici, în continuarea blogului, după ce a intinerat , pe cont propriu, în Oltenia şi Muntenia, o Expoziţie ca un strigăt dramatic înfăţişând dezastrul - acesta e cuvântul - în care se află Culele în zilele noastre, după ce sub comunism, începând cu vestita Culă a Crăsnarilor, au fost răsfăţate cu o dragoste exemplară, ca imediat după revoluţie, să fie părăsite  în urma unor autentice devastări, vezi împrejurările cutremurătoare cărora le-a căzut victimă pomenita Culă a Crăsnarilor de la Groşerea.

Expoziţia Arhitectului Pavel Popescu arăta în imagini frisonante dezastrul! Nimeni, sau aproape nimeni, zic aproape fiindcă doar două consilii judeţene, Jiu şi s-au angajat să salveze cu mijloacele lor modeste două Cule. Urmează, cum mai ziceam, Apelul Manifest pe care îl veţi citi mai jos, vreau să spun aşteptăm ecoul lui.

Nu sunt însă foarte optimist. Se va adăuga sigur un nou argument pentru ceea ce înseamnă Vorbitul în pustiu. ,,Sunt, îmi spunea cineva, şi alte drame culturale  sau care ameninţă patrimoniul nostru cultural, şi poate şi mai frisonante, şi nu reacţionează mai nimeni.”

 Am aşteptat, şi fireşte, nu numai eu, un dialog măcar favorizat de oamenii tineri (mă refer la acest domeniu), aflaţi la putere. Nu ştiu ce face să nu ne auzim nici unii, nici alţii în acest dialog, care ameninţă şi el să ajungă al surzilor. Văd toată ziua la televizor un ministru încă tânăr şi el, vorbind mai toate serile la TV despre ce cu gândul nu gândeşti, despre justiţie, procurori, judecători, despre recrudescenţa băilor de mulţime, despre Haisam, despre morţii duminicali în accidentele de circulaţie, cred că nu i-a scăpat nici alimentaţia ecologică la eschimoşi, numai despre rostul lui în scaunul pe care îl ocupă, nimic, sau vorbeşte atât de încet, încât eu, aşa bătrăn cum sunt, nu izbutesc să-l aud. Imi amintesc acum că la 30 ianuarie, supriză de ziua mea, primesc un telefon de la un astfel de ministru mai tânăr ca să-mi spună ”la mulţi ani!”, deşi, personal, nu ne cunoşteam. Şi, bineînţeles, să mă asigure că peste două , trei zile, chiar trei, doreşte să ne vedem.Eu împlineam atunci 81 de ani, acum am 81 şi jumătate, şi nu cred să mai apuc să-l văd că se ţine de cuvânt şi nu i-a cerut nimeni nimic. Las la o parte faptul că nu înţeleg cum pot vorbi oameni cu răspundere în stat  fără să se gândească la faptul că acolo, în scaunul lor, trebuie ca orice cuvânt ministerial să aibă acoperire.

Sper ca în spaţiul blogului viitor să pot reproduce, dacă nu întreg, măcar anume pasaje,  interviul ministrului francez al culturii, ca să aflaţi care sunt preocupările Doamnei ministru al culturii în Franţa, o doamnă tânără, fiică de miner, absoventă de filologie, autoare şi a unui roman, deci şi scriitoare, şi să vedeţi ca nu are timp nici de alimentaţia ecologică la eschimoşi, nici de haisam-ul lor, nici de judecători, nici de mai ştiu eu ce băi de mulţime ale lui Holande şi vorbeşte numai despre destinul culturii într-o epocă de criză acută care ameninţă şi cultura Franţei. Vreau să spun că am citit interviul tinerei, foarte tinerei doamne ministru cu o mare admiraţie, dar şi cu gelozie faţă de soarta francezilor, a bibliotecilor franceze, a problemei accesului tinerilor din Franţa la cultură, la teatru, la expoziţii, faţă de grija tinerei doamne pentru rolul scaunului pe care îl ocupă şi al biroului în care, cum singură spune, ”a stat Malarux”!

Şi acum Manifestul – apel al arhitectului Pavel Popescu:

UNIUNEA ARHITECŢILOR din ROMÂNIA  –  filiala e u r o r e g i o n a l ă  Sud – Vest   OLTENIA

Craiova, iulie 2012

S.O.S – CULELE DIN ROMÂNIA

Culele sunt, alături de biserici, dintre cele mai vechi construcţii pe pământul românesc. Au fost destul de multe, atâtea câte erau necesare, dar au rămas foarte puţine cu toate că ar fi fost necesare, pentru cultura noastră, toate. Cele care acum mai sunt, mai mult ca sigur ele doar supravieţuiesc dar, după cum arată astăzi, nu se ştie cât vor mai putea s-o facă singure.

Noi, arhitecţii României şi oamenii de cultură din cadrul Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori din România (ANUC) semnalăm tuturor instituţiilor României cu putere şi sarcini s-o facă (Preşedinţie, Parlament, Guvern, Ministerul Culturii şi Cultelor, ANUC) să demareze competent şi cât mai urgent, o salvare a acestor monumente lăsate întru distrugere totală de către noii proprietari postrevoluţionari, total indiferenţi faţă de istoria României şi să purceadă la o repunere în valoare a lor; o repunere bazată pe competenţe profesionale şi nu cu intervenţii distructive, care mai apoi să plaseze aceste monumente într-un circuit turistic educaţional.

Dragilor ROMÂNI, alaturaţi-vă ideii filialei noastre euroregionale Sud-Vest Oltenia a Uniunii Arhitecţilor din România, de a salva aceste dovezi, încă vizibile şi palpabile, ale existenţei culturii noastre într-o anume perioadă din istoria zbuciumată a neamului nostru, dându-vă acceptul, prin semnarea unei petiţii on-line.

Numai prin istorie ne putem cunoaşte pe noi înşine şi viitorul nostru! Semnează petiţia S.O.S - Culele din România!

Vă oferim mai jos două imagini edificatoare pentru rezultatele nepăsării autorităţilor competente. Este vorba despre casa culă Eftimie NICOLAESCU din judeţul Gorj, comuna Mătăsari, sat Runculeţ, monument istoric aflat pe lista din 2010 la poziţia GJ-II-m-B-09365, datată în sec. XIX.

                       2010                                                                            2013

Împreună le putem ajuta pe celelalte CULE ale ROMÂNIEI, care mai sunt încă în picioare, să nu ajungă ca aceea de mai sus, căreia nu-i mai putem spune decât «veşnică odihnă fă - i Doamne!!! »

Acest blog va apărea în fiecare vineri.