Excursul bachian al lui Andrei Ioniță
0Revenirea d-sale a constituit un moment mult așteptat al actualei stagiuni camerale a Filarmonicii bucureștene. Este artistul în rezidență al instituției. Am în vedere, de asemenea, notorietatea tânărului artist, cea care îl precede. Mă refer la evenimentul în sine, la recitalul propus, un program cu totul inedit atât la noi cât și în întreaga lume muzicală internațională actuală, anume susținerea pe parcursul unei unice seri, a integralei celor șase suite pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach.
La o cercetare atentă realizez că nici marele violoncelist spaniol Pablo Casals – cel care a descoperit, cel care a adus în actualitate celebrul ciclu bachian la început de secol XX, nu a susținut o asemenea integrală pe parcursul unei unice seri de muzică! Evident, aspectul cantitativ, impresionant și acesta, contează mai puțin.
Riscurile de a susține o integrală a acestor cicluri bachiene similare, sunt totuși importante; mă refer la cele destinate de asemenea viorii, pianului – clavecinului în epocă. Căci structura suitelor, a partitelor baroce este asemănătoare. Am în vedere succesiunea dansurilor stilizate, anume Allemanda, Couranta, Sarabanda, Giga; spre sfârșitul suitei mai puteau fi introduse și alte dansuri de epocă.
Or, tocmai acest aspect privind susținerea continuă a interesului artistic, prospețimea comunicării, apoi maleabilitatea timbrală, diferențierea pertinentă a caracterelor acestor dansuri, a fiecăruia în parte dintre cele care compun suita barocă, de asemenea râvna cu care acționează, constituie împreună date prețioase ale personalității tânărului artist Andrei Ioniță, cel care nu a împlinit, încă, treizeci de ani!
Nu trebuie uitat la mijlocul precedentului deceniu, Andrei Ioniță a obținut laureatul distincției supreme a marelui concurs Ceaikovski, moment care a adus lansarea d-sale în spațiul vieții muzicale internaționale. Este important de menționat, Andrei Ioniță cântă pe un instrument prețios, italian, construit la Brescia la sfârșit de secol XVII.
P.S. Nu poți să nu observi, oboseala fizică, vizibilă pe parcursul celui de al treilea moment al recitalului, nu a pătruns în muzică! Dimpotrivă!
Materialul a apărut inițial în revista România Literară
Se încarcă comentariile...
