Estonia: Fără frică de ruși
0În pofida avertismentelor Finlandei că Rusia ar putea cândva să invadeze Scandinavia și Țările Baltice, oamenii din Estonia nu vor să trăiască în frică – chiar dacă se pregătesc. Impresii de pe insula Hiiumaa.
„Kodukohvikute päevad” („Zilele cafenelelor de acasă” în estonă) reprezintă punctul culminant al verii pe insula Hiiumaa. Într-un weekend prelungit din august, locuitorii celei de-a doua insule ca mărime a Estoniei, situată în Marea Baltică, își deschid casele timp de trei zile și le oferă vecinilor prăjituri făcute în casă, pește afumat de ei și bere artizanală proprie. Într-o atmosferă cu râsete de copii și muzică de șlagăr, locuitorii din Hiiumaa își sărbătoresc scurta vară estonă și propria comunitate.
Ave Ungro, în vârstă de 44 de ani, consideră că această sărbătoare de cartier este „extrem de importantă” mai ales acum, pe timp de război. Ea a venit la Kodukohvikute päevad împreună cu fiica sa de șase ani. „Acest lucru ne ajută pe noi, estonienii, să rămânem uniți: să petrecem împreună, să discutăm, să ne gândim la viitor.” Pentru Ave, acest eveniment estival este la fel de important ca lecțiile de tragere organizate de garda civilă feminină.
Ea este membră a acesteia încă de la începutul războiului din Ucraina: „Ca probabil majoritatea estonienilor, pe 24 februarie 2022 am fost în stare de șoc. Mai ales din cauza conștientizării faptului că viața pe care o știam până atunci nu mai poate continua la fel.” Ave a vrut însă să își modeleze singură această nouă viață, pregătindu-și familia, insula și țara pentru o eventuală invazie rusă – pe scurt: să facă ceva care să fie de folos Estoniei și ei însăși, spune ea.
Antrenament în garda civilă
De atunci, logopeda angajată își dedică 48 de ore pe an organizației Naiskodukaitse, garda civilă feminină. Ea a absolvit deja cinci programe diferite: instruire în domeniul securității, prim ajutor, pregătire militară, aprovizionare în teren și istoria gărzii civile estoniene. „Am ținut în mână o armă în timpul pregătirii militare – dar nu am tras nici măcar o singură dată”, povestește Ave. Ea speră să nu fie nevoită niciodată să își folosească cunoștințele militare și, în cel mai rău caz, ar prefera să se concentreze pe evacuări.
Garda civilă feminină Naiskodukaitse a fost fondată în 1927, interzisă în perioada sovietică și reînființată după recâștigarea independenței Estoniei, în 1991. Este parte a Kaitseliit, o organizație mai amplă de apărare voluntară, formată din civili înarmați și bine instruiți. Kaitseliit are rolul de a sprijini forțele armate regulate în timpul războiului. Ambele structuri se află sub autoritatea Ministerului estonian al Apărării.
Fără atmosferă de teamă
Ave spune că, din acest motiv, nu trăiește cu frica unui atac rusesc. Ea înțelege totuși că poziția insulei sale în Marea Baltică are o importanță strategică: pe drumul dintre metropola rusă Sankt Petersburg și enclava rusă Kaliningrad, rușii ar putea ocupa Hiiumaa. Cu toate acestea, spre deosebire de cum este prezentată situația în presa occidentală, aici nu domnește o atmosferă de frică.
Și Marek Kohv, de la Centrul Internațional pentru Apărare și Securitate, respinge ideea că Hiiumaa ar putea deveni „o a doua Crimee”. Peninsula ucraineană Crimeea a fost anexată de Rusia în 2014. Într-o discuție cu DW, în biroul său situat aproape de plaja orașului Tallinn, Kohv explică de ce Hiiumaa și Estonia din 2025 nu pot fi comparate cu Crimeea și Ucraina din 2014.
Cheltuieli masive pentru apărare
Estonia este, ce-i drept, o țară mică, însă, după cum subliniază Marek Kohv, „important este și faptul că investim foarte mult în securitate.” Deja, statul baltic membru al UE alocă 3,4% din PIB pentru apărare, iar până în 2029 procentul ar urma să ajungă la 5,4% – un record în cadrul NATO.
Cultura autoapărării este adânc înrădăcinată în națiunea estonă, rezumă Kohv: „Avem aliați regionali precum Finlanda, noul membru al NATO, dar și alte state baltice precum Lituania și Letonia, dar și Polonia, superputerea militară a Europei.”
Elementul decisiv este apartenența Estoniei la NATO, subliniază expertul. Datorită Articolului 5 și principiului securității colective pe care îl consfințește, orice atac asupra țării ar declanșa intervenția forțelor armate ale altor membri ai Alianței.
Un alt aspect este superioritatea tehnicii militare occidentale față de cea rusească. Cât despre amenințarea Rusiei cu un posibil atac nuclear asupra Estoniei, Kohv o consideră lipsită de substanță, având în vedere proximitatea față de metropola rusă Sankt Petersburg – care ar fi, la rândul său, afectată de norul radioactiv în cazul unui astfel de atac.
Sabotajul ca problemă reală
Mai importante în prezent decât un atac teoretic al Rusiei asupra țărilor baltice sunt actele de sabotaj îndreptate împotriva mai multor state riverane Mării Baltice. Experții includ aici, de exemplu, deteriorarea repetată a cablurilor subacvatice de comunicații sau perturbarea semnalului GPS, situație în care aeronavele dispar de pe radar.
Așa s-a întâmplat în aprilie anul trecut, în cazul a două zboruri din Finlanda către Estonia. Ambele aeronave au fost nevoite să se întoarcă la Helsinki după ce nu au putut ateriza la Tallinn, semnalul lor GPS fiind, se pare, blocat de bruiaje. Și navele din Marea Baltică sunt afectate tot mai frecvent de astfel de interferențe. Serviciile secrete occidentale bănuiesc că aceste acțiuni de perturbare sunt coordonate din enclava rusă Kaliningrad.
Kaliningrad – un „pumnal îndreptat spre Europa”?
În Kaliningrad, Rusia depozitează cantități mari de echipament militar, inclusiv rachete Iskander capabile să transporte ogive nucleare, afirmă politologul Serghei Suchankin de la Saratoga Foundation, o fundație non-profit cu sediul în SUA. Într-un interviu pentru DW, expertul, născut în Kaliningrad, își descrie orașul natal drept „un pumnal îndreptat împotriva Europei”.
Suchankin avertizează că Kaliningrad nu se află doar între două țări membre ale UE, Lituania și Polonia: „A fost o bastion al armatei sovietice, unul dintre cele mai militarizate locuri din lume. Și astăzi se află din nou pe drumul spre a redeveni astfel.”
Logopeda Ave Ungro, de pe insula estoniană Hiiumaa, recunoaște că nu îi place o astfel de vecinătate în Marea Baltică și că actele de sabotaj sunt, desigur, îngrijorătoare, dar spune că nu se gândește nici măcar în glumă să își părăsească insula „magică”.
După sărbătoarea comunitară Kodukohvikute päevad, Ave arată „locul ei secret” de pe coastă – locul preferat al familiei pe Hiiumaa. Este o limbă de pământ înconjurată aproape din toate părțile de apă. „Privește, un vultur codalb!”, exclamă Ave. „Ce loc frumos! Atâtea păsări, atâta liniște… Și ceea ce este minunat la Hiiumaa este exact acest lucru: că astfel de locuri există. Și așa și trebuie să rămână!”
Se încarcă comentariile...
