E de râs sau de plâns? Nu, pur şi simplu sunt doar vorbe aruncate de un politician român

Cel mai nou soi de bere lansat în Finlanda

Chiar nu ştii dacă să râzi ca de bancul anului în lumea atât de colorată şi nespus de surprinzătoare a politicienilor români sau, dimpotrivă, să crezi că se vorbeşte serios şi responsabil, caz în care chiar ar fi grav.

Optez pentru interpretarea care pune circul în prim plan, adică o continuare de succes, la un nivel mult superior de reprezentare politică, al episodului rămas în folclorul nostru politic, cu doamna Udrea când se afla în plină glorie şi putere de influenţare directă a scenei politice de la noi, vorbind dezinvoltă despre Preşedintele Norvegiei.  S-a făcut atunci un mişto sufocant. Acum ce va urma când avem o afirmaţie bulversantă şi care vine din partea domnului Ludovic Orban, fost prim-ministru al României, fost Preşedinte al Senatului, fost şi actual preşedinte de partid (fost la PNL, actualmente la Forţa Dreptei). Se referea la discuţia despre posibilitatea ca Preşedintele Iohannis să candideze cu şanse de real succes la postul de  Secretar General al NATO.

„Asta e o bazaconie. Nu ştiu cine a lansat zvonul ăsta. Mi se pare aiurea. Iohannis este în conducerea NATO, pentru că deciziile NATO se iau în Consiliul NATO în care sunt reprezentate ţările membre NATO la nivel de şefi de stat sau de guverne. A fi secretar general NATO, mai degrabă nu poţi să vii din funcţia de preşedinte sau de premier. Sincer nu mi-aduc aminte (de o situaţie asemănătoare la numirile NATO, n.r.). Asta e o poveste de care se vorbeşte ca sa se dea o importanţă mare lui Iohannis. Lucrul cel mai grav la Iohannis la conferinţa de presă a dat un răspuns care mie mi-a lăsat impresia că parcă a trecut prin structurile NATO fără să cunoască foarte bine cum funcţionează” – a spus Ludovic Orban.

Să vedem dacă este aşa. Adică, scuzaţi de expresia poate nepoliticoasă, să vedem cine bate câmpii. Aş zice că e uşor sau chiar nespus de uşor de verificat. Iată, aveţi aici o listă a tuturor personalităţilor care figurează pe lista cu foşti Secretari Generali ai NATO plus cel actual şi, ce să vezi, dacă ar fi citit-o, domnul Ludovic Orban s-ar fi lămurit că, în ciuda convingerii sale politice de neclintit, acolo figurează strălucite personalităţi care, în cariera lor, au îndeplinit şi funcţia de Prim Ministru în ţările lor de origine. Adică, chiar dacă risc să rostesc o obrăznicie imensă faţă de memoria acelor oameni printre care se află câţiva pomeniţi printre „părinţii fondatori” ai NATO şi arhitecturii comunităţii europene, aş spune că ei au fost – şi oricum figurează pe listele consemnărilor istorice – ca nişte colegi de funcţii cu domnul Ludovic Orban al nostru. Dacă ar fi citit cum stau lucrurile cu istoria NATO şi a construcţiei europene şi euro-atlantice, bănuiesc că i-ar fi rămas în minte, măcar pasager ca informaţie de tipul „uite cine fost ca mine prin Europa şi în lume”, numele ilustre ale unor foşti Prim Miniştri precum vizionarul Paul-Henri Spaak (Belgia) dar şi Ander Fogh Rasmussen (Danemarca), predecesorul norvegianului Jens Stoltenberg, actualul Secretar General al NATO. N-a făcut-o deoarece, pesemne, cine ştie, chiar nu era obligat de reglementările şi cerinţele interne ale politicii româneşti să ştie prostii din astea birocratice.

Ludovic Orban: „Mi-e foarte greu să mai sprijin pe cineva la preşedinţia României şi m-am hotărât să candidez eu”

Dar, dacă vrea să devină Preşedintele României şi coordonator în termenii Constituţiei al politicii externe, să nu ai asemenea informaţii este chiar de neiertat. Mă rog, în principiu. Dar mai e ceva: se vede că domnul Ludovic Orban nu are contactele externe care să-l fi pus la curent măcar cu ceea ce este considerată acum drept „lista de bază” cu candidaţi: pe ea figurează Theresa May, fostul prim mnistru britanic, primul ministru olandez Mark Rutte, primul ministru estonian Kaya Kallas, fostul comisar european Federica Mogherini, preşedintele Klaus Iohannis, Kolinda Grabar-Kitarovici fosta preşedintă croată şi Keresti Kaljulaid şi fosta preşedintă a Lituaniei, Dalia Grybauskaite. Este absolut limpede – şi cred eu că asta ar fi trebuit să ştie dl.Orban – că tendinţa actuală a negocierilor pare să fie exact în sensul invers al afirmaţiilor sale: se caută tocmai un om politic care să aibă o experienţă-reuşită cu rezultate confirmate de management şi în domeniul politicii externe şi care să fi ocupat fie o poziţie e prim-ministru, fie de Preşedinte, tocmai pentru a sublinia caracterul de alianţă politico - militară a NATO.

Dar, cu toate acestea, cred că trebuie totuşi să nu facem o tragedie din toate prostiile şi, departe de politica mare cu regulile sale, să ne distrăm cum se cuvine de un episod comic de râs, cum spuneam clasicii.