Dulce ca mierea e glonțul de argint

Foto: Twitter / X

La război toate lucrurile devin mai scumpe, doar viețile soldaților se ieftinesc.

La război, vorbele și declarațiile sunt la fel de ieftine ca și viețile soldaților.

La război, promisiunile și angajamentele trăiesc mai puțin decât soldații trimiși pe front.

La război, victoria vizibilă este a celui care a rămas în picioare până la sfârșit, dar victoria adevărată este a celui care nu a luptat deloc dar a vândut arme, gloanțe, iluzii, uneori doar unuia dintre combatanți, alteori tuturor.

La război, adevărul e un produs convențional, un compus cu adaosuri farmaceutice, împachetat sclipitor și vândut seară de seară, ca la o mică publicitate geopolitică, credeți și nu cercetați, dar cumpărați!

Războiul din Ucraina este, la mijloc de lună iulie 2026, un spectacol tragic la linia de contact, acolo unde se moare cu adevărat, cel mai adesea cu trupul sfârtecat de loviturile directe ale artileriei, de dronele sinucigașe, de suflul superbombelor teleghidate.

Dar, departe de front, războiul este și un  spectacol cu inserturi și dialoguri de film hollywoodian, o marfă care trebuie vândută, până la urmă atâta lume trebuie convinsă să creadă în victorie, în deciziile pe care le iau politicienii și generalii, într-o jertfă cu sens pe altarul unei lupte drepte și plină de principii.

Obiectivul acestei puneri în scenă este să ne ofere variante credibile și atrăgătoare ale unei realități la care, dacă ne-am uita cu ochii noștri, fără ochelarii media, fără presiunile din bulele informaționale din care ne extragem informațiile și opiniile, am observa că, poate, nu seamănă deloc cu ceea ce era anunțat pe afiș.

Distribuite în roluri tragice, unele țări trebuie să facă sacrificiul suprem, încurajate și aplaudate de o divizie de admiratori care le aplaudă excepționala interpretare artistică.

Fiecare scenă din acest spectacol are un rol, poate nu atât de bine înțeles de toată lumea, dar sigur având ca obiectiv să nu plece nimeni din sală, nici actori, nici spectatori, pentru ca spectacolul să continue / ”The show must go on”.

Chiar dacă, din exces de zel și trăire artistică, unii dintre interpreți, mai ales cei distribuiți în roluri secundare, trebuie să-și dea în public, într-o interpretare cât mai realistă, obștescul sfârșit.

Sezonul estival din Ucraina este bogat în oferte artistice.

Foto: Twitter / X

Se reia piesa de mare și periodic succes

Glonțul de argint al victoriei a fost găsit (din nou).

De fapt, dronele, de ele este vorba, erau de mult în banda de cartușe, dar de-abia în ultima perioadă au început să fie utilizate cu o eficiență care pare a fi schimbat logica războiului.

Febra descoperirii formulei victorioase a inflamat nu doar Kievul, dar și pe partenerii acestuia, dintr-odată pare că s-au rezolvat toate problemele.

Noua tehnologie este privită ca un monopol de care doar una din părți se bucură și profită febril, ca nu cumva să apuce inamicul să realizeze că se îndreaptă spre dezastru.

Ca un ritual anual, în fiecare vară Ucraina și partenerii descoperă această armă minune, iar minunea ține, de obicei, câteva luni.

Cum spuneam, de această dată sunt dronele.

Ele sunt cele care vor întoarce cursul evoluțiilor și, eventual, vor putea asigura dacă nu victoria, cel puțin condițiile încheierii unui armistițiu.

O anumită realitate virtuală care umple buletinele televiziunilor de știri pare să dea dreptate acestei abordări: ținte importante din adâncimea teritoriului rus sunt lovite cu precizie, coridorul terestru care leagă Mariupol de Peninsula Crimeea a devenit nesigur pentru transporturile ruse, Crimeea însăși este ca o cetate asediată, petrolierele ruse din Marea Azov și Marea Neagră fumegă precum erupțiile vulcanice.

Există însă și un revers care nu prea apare printre informațiile de seară: nici dronele ruse nu stau degeaba.

Sute de benzinării din spatele frontului ucrainean sunt făcute scrum, rachetele balistice ruse fac legea prin ceea ce a mai rămas din infrastructura industrială ucraineană, depozitele poștei ucrainene, despre care rușii afirmă că ar avea mai mult utilitate militară, se transformă în schelete metalice fumegânde, parcul ucrainean de locomotive scade pe zi ce trece.

Rezultatul acestei înfruntări se va măsura peste puțin timp, când se va putea calcula cine a produs prăpădul mai mare în ograda vecinului.

Pentru Ucraina, campania ofensivă bazată pe utilizarea dronelor a făcut parte din ”operația de 40 de zile” menită să convingă SUA și partenerii din NATO și UE că se poate întoarce cursul războiului, totul e doar o discuție despre voință și despre bani.

Kievul cu voința, partenerii cu banii.

Pentru că rezultatele operației au fost peste așteptări, în timp ce banii așteptați s-au adunat de două ori (un steag la UE, un steag la NATO...) ca să pară mai mulți, Kievul a prelungit operația dronelor.

Prima tranșă din banii europeni destinați Ucrainei, este vorba de 3,2 miliare de euro, va asigura și importante achiziții de componente pentru drone, procurate, ați ghicit, din China.

Unul din avantajele acestei noi ”arme minune” este că nu trebuie să ai propriile hale de producție ca să o fabrici, este de ajuns o linie de montaj plus un sticker pe care să scrie ”Made in Ukraine” și este ca și cum rezultatul este produs în una din întreprinderile din subteranele capitalei de pe Nipru.

Foto: Twitter / X

Nu este exclus ca acest procedeu să fie utilizat și la dronele maritime care despică valurile în Marea Neagră, dar aici, probabil, este vorba de alți furnizori, din țări mai cețoase.

Probabil la fel procedează și rușii, în definitiv Kitai Gorod (China Town) este un district al capitalei ruse aflat lângă Piața Roșie, la doi pași de Kremlin.

Într-o declarație recentă, președintele Zelenski a și declarat cu un entuziasm bine temperat: ”Îmi amintesc când am anunțat pentru prima dată planul Ucrainei de a produce un milion de drone pe an. Acum producem 10 milioane de drone pe an. Împreună cu partenerii noștri, vom ajunge la 20 de milioane. Încă o dată, vom demonstra succesul industriilor de apărare ale Ucrainei, ale partenerilor și ale Europei.”

Sigur, în text se precizează ”noi și partenerii”, nu se știe care e partea fiecăruia, nici locul unde se află benzile de asamblare ale componentelor chinezești.

Iar raportul de 20 de drone ucrainene pe cap de soldat rus pare a fi o estimare credibilă, nu-i așa?, nu trebuie să mai cercetăm.

Foto. Twitter / X

O altă piesă de succes din spectacolul războiului este

”Patriot” cu dublă cetățenie, americană și ucraineană

Pentru acuratețe ar fi trebuit să scriu ”cu triplă cetățenie”, sistemul ”Patriot” fiind produs și de Japonia, dar complicam demonstrația.

Totul a pornit de la recentul summit NATO de la Ankara și de la întâlnirea bilaterală Trump – Zelenski.

Președintele american, în zi bună și nemaifiind interesat de ținuta vestimentară a omologului ucrainean, a ascultat cu atenție și în liniște raportul acestuia despre război până la momentul în care s-a ajuns la momentul în care Volodimir l-a pârât pe Vladimir că l-a lăsat cu antiaeriana Kievului în vine.

Nu toată, se înțelege, dronele doborâte ies încă la număr, dar când vine vorba de rachete balistice și supersonice, nu mai e nimic ca să pună piciorul în prag și să închidă cerul de deasupra Niprului.

Ce rezerve de muniție antiaeriană au mai fost prin depozitul ”Ukroboronprom” de la Vișneve, o suburbie a Kievului, au făcut BUUUM! cu artificii pe timpul unui atac cu Iskander, la un loc cu câteva zeci de case de prin preajmă care s-au apropiat nepermis de mult de depozitul militar.

Președintele Trump, empatic ca de obicei, a declarat imediat că se rezolvă, de ”Patriot” e plin Potomacul, mai e doar nevoie de un amănunt, o licență de producție, dar soluții există, când se întoarce acasă dă ordin, președintele ucrainean să nu-și facă griji.

Volodimir a notat și, ca să fie sigur că oferta nu iese pe urechea rănită a președintelui american, a repetat-o cu voce tare, cuvânt cu cuvânt, câteva zile mai târziu, la Kiev, pe timpul reuniunii pentru sărbătorirea Zilei Statalității Ucrainei: ”Pentru prima dată, Ucraina se apropie de posibilitatea de a produce rachete pentru sistemele Patriot și ar putea deveni a treia țară din istorie care obține un astfel de acord și un astfel de privilegiu. Vreau să-i mulțumesc președintelui Statelor Unite pentru această decizie politică, care este deja istorică și va ajuta la salvarea a mii de vieți în Ucraina.”

Foto: Twitter / X

Cum s-ar spune cale de întoarcere nu mai e, promisiunea este promisiune, au rămas doar câteva probleme, mai mult sau mai puțin minore:

-      un acord politic pentru acordarea licenței, probabil cel mai ușor de realizat;

-      furnizarea unui pachet provizoriu de interceptoare Patriot ”PAC-3”, care să acopere urgența (există și varianta mai nouă PAC-3 MSE, capabilă să intercepteze rachetele hipersonice ruse, dar generozitatea pentagonală nu a mers chiar așa departe). Deși e minor numeric, acest pachet ar putea avea și el probleme, din motive de stocuri reduse, nevoi Israel, războiul reîncălzit din Iran...;

-      trecerea la producția de serie care ar putea să se întâmple într-o variantă optimistă, undeva pe la anul 2030, când unele estimări anunță că războiul va fi în faza finală.

Și mai sunt și alte câteva constrângeri, să le spunem, colaterale:

-      nu prea mai sunt întreprinderi ucrainene care să se ridice la standardele unei astfel de producții (Germania nu a primit licență, deși condițiile tehnologice sunt, de departe, peste cele din Ucraina);

-      nu prea mai sunt tehnicieni calificați, frontul și-a luat tributul;

-      nu e sigur că din secunda doi după începerea producției, locația nu va deveni țintă pentru atacurile ruse;

-      nu e deloc sigur că din secunda trei, planurile tehnologiei americane nu vor lua drumul spre răsărit, poate e cineva acolo care e interesat și plătește bine...

-      ...și lista continuă și cu alte riscuri asociate.

Problema este că ”glonțul de argint” este eficient doar în tandem cu ”scutul de aur”, una fără alta, cam greu.

Dar mai e drum lung până în anul 2030, să nu anticipăm.

Foto: Twitter / X

Ultima piesă a perioadei are titlul provizoriu

La război e exact ca la război

Este o piesă din registrul teatrului realist în care scenele sunt doar câteva paragrafe despre evoluții extrase la întâmplare din realitatea cruntă a vecinătății noastre.

Scena în care asasinul își primește pedeapsa.

La Monaco a avut loc un atentat cu bombă asupra unui oligarh ucrainean, Vadim Ermolaev, care uitase să plătească, știa el cui, TVA-ul restant. Autor: o casnică ucraineană, Anastasia Berezovskaia, convocată de niște prieteni din servicii și rugată să trimită neplatnicul la loc cu verdeață. Oligarhul a scăpat cu zgârieturi, casnica nu a scăpat fără un număr de gloanțe în ceafă, în timp ce coborâse în pivniță după un borcan cu murături. Pivnița avea un aparținător, un domn colonel Vitali Jivkovici de la GUR, serviciul militar de informații. Domnul colonel avea un prieten, un alt domn de la SBU, serviciul civil de informații. Ambii domni au fost prinși și au mărturisit câte ceva. Ambii domni au niște șefi, unii chiar sus, dar sus de tot.

Foto: Twitter / X

Scena în care colonelul Jessup disciplinează civilii.

Jessup în ucraineană se traduce Stanislav Lucianov, care e tot colonel dar nu comandă baza de la Guantanamo, ca în filmul ”Oameni de onoare” cu Jake Nicholson și Tom Cruise, ci Brigada 155, vestita unitate ucraineană de elită pregătită în Franța. Unitatea are un renume de prost augur, comandanții ei sunt periodic arestați, cel anterior pentru că i-au dezertat 1700 de subordonați, cel despre care e vorba, colonelul Lucianov, din motive de ucidere civili gălăgioși. Pentru că, am uitat, colonelul ucrainean are și o nevastă, iar nevasta are alergie la zgomote sub fereastră, motoare de motocicletă, de exemplu. În Regiunea Poltava, unde e dislocată această brigadă, lumea se mai și distrează, tinerii mai ales, ambalează ”motoarele”. Ca să nu lungim povestea, comandantul de brigadă a dat ordin să fie prinși făptașii, au fost găsiți doi frați, Roman și Maxim Moseiciuc, se pare că nu erau posesori de motociclete, tatăl lor murise pe front, unul dintre ei tocmai se întorsese de acolo, dar nu citești dosare de cadre când trebuie să dai un exemplu, câteva gloanțe de fiecare administrate chirurgical de către comandant au rezolvat problema zgomotelor nepermise după ora stingerii. Puțin respect!

Foto: Twitter / X

Scena în care un ministru tânăr se revoltă.

De câte ori apare perspectiva alegerilor prezidențiale ucrainene, tot de atâtea ori trebuie făcut o curățenie în jurul și în interiorul Administrației prezidențiale și măturată incinta de potențialii contracandidați. Mai demult a fost generalul Zalujnîi, trimis la loc răcoros, cu parfum de la Single Malt la Triple Malt,  a urmat generalul Budanov, promovat și cooptat chiar în Administrație, adică aflat direct sub lupa prezidențială. După generali, a venit rândul și civilului tânăr și rebel, ministrul apărării, Mihailo Fedorov, cel de numele căruia se leagă descoperirea celui mai recent ”glonț de argint”. După șapte ani în guvern, cel mai tânăr și cel mai stabil demnitar, poate și cel cu succesele cele mai evidente, ministrul Fedorov a aflat că nu e bine să devii prea vizibil în preajma actorului principal din această piesă de război. Nimeni nu vrea să piardă un astfel de rol după, deja, șapte stagiuni de succese neîntrerupte. Deocamdată sunt niște proteste, precum cele din vara trecută, când s-a oprit preluarea de către președinte a agențiilor de luptă contra corupției, NABU și SAPO. Atunci, vocea străzii ucrainene, încurajată de niște prieteni din vest, a fost puternică și a avut efect. Ce va fi de această dată, vom vedea și vom aplauda.

***

Piesa se joacă în continuare, glonțul de argint este pe țeavă.

Liniște în sală!