
Dreapta a murit. Trăiască dreapta!
0Primăvara acestui an anunţa un dezastru major pentru dreapta românească. Un dezastru cauzat în mare parte de lipsa de viziune a liderilor politici şi de efervescenţa votanţilor anti-PSD. Dreapta care l-a trimis pe Iohannis la Cotroceni, coalizată în jurul PNL, s-a divizat în PNL, USR, PMP, 50% din ALDE, UDMR plus o mână de extremişti în jurul lui Marian Munteanu.
După alegerile locale, PNL a înţeles că USR-ul lui Nicuşor Dan poate scoate la vot un electorat anti-sistem, anti-PSD, pe care l-au denumit generic Facebook. Pe hârtie totul suna foarte simplu. Aducem pe cineva din exterior, îl împingem paravan în faţa PNL+USR, câştigăm alegerile. Însă cum socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg, această ecuaţie a eşuat lamentabil.
Uitându-ne la rezultate, este normal să se trimită acuze doar către PNL. USR a reuşit să mobilizeze Facebook-ul, PMP a atins pragul electoral, UDMR şi-a făcut treaba, iar ALDE şi-a asumat rolul de milogi la poarta PSD, deci ies din schemă. Singurii care au stricat tot au fost PNL. Un PNL cu foarte multe dispute interne după rezultatele din mai, cu un leadership naţional fără chef de muncă, fără un program coerent de guvernare şi aşa mai departe. Aceste probleme s-au tot discutat imediat după aflarea rezultatelor finale. Însă istoria politică a României nu se termină odată cu eşecul liberalilor la alegerile generale din 2016.
Dreapta momentan este în comă. Cineva va trebuie să o repună pe şine. Întrebarea este cine va avea capacitatea de a aduna la un loc votanţi atât de diferiţi? Liberalii formaţi din două grupări mari cu viziune şi stil de lucru diferite, USR-iştii care momentan nu ştiu ce vor, fanii lui Băsescu sau minoritatea maghiară? Toţi aceştia au reacţionat la unison doar în noiembrie 2014, atunci când au votat împotriva lui Ponta şi l-au trimis pe Klaus Iohannis în fruntea ţării. Însă, Preşedintele are nevoie şi de un Parlament şi de un Guvern care, în prezent, îi vor fi foarte ostile.
Am auzit multe voci care susţineau sus şi tare că PNL va avea soarta PNŢCD-ului. Că USR va deveni a doua forţă politică din România şi că Băsescu a murit politic în 2012. Toate aceste lucruri sunt false. PNL are capacitatea de a se reforma şi de a-şi reveni dintr-un astfel de şoc. USR-ul, momentan, nu are nicio idee despre ce sunt din punct de vedere ideologic, exceptând faptul că sunt adunaţi la un loc nişte oameni noi care luptă împotriva băieţilor răi din ţara asta, iar Băsescu a fost cap de afiş duminică seara la afişarea rezultatelor Exit Poll. Touché!
Aşadar, cine poate aduna dreapta la un loc? Convenţia PNL din martie va scoate la lumină toate găştile care au existat în partid de la fuziune până în prezent. Dacă în acest T0 liberalii reuşesc să îşi aleagă un lider legitim, puternic, cu o echipă de profesionişti în spate, au toate şansele ca în 2-3 ani să revină la scorul de 35-40%. Dacă nu, s-ar putea să aibă soarta PNŢCD-ului (cum ar zice Iohannis, ghinion!).
Singura soluţie rămâne Partidul Naţional Liberal. Dar acest lucru este posibil numai dacă sunt înlăturate vechile metehne, vechii oameni, vechile găşti.
Pe de altă parte, nu cred că Nicuşor Dan are capacitatea să scoată mai mult decât a făcut-o în prezent. Oamenii care au votat USR sunt foarte volatili, iar rezultatul alegerilor cu siguranţă i-a dezamăgit. Abia au reuşit să îi scoată din casă cu slogane de genul „votul tău contează!”, iar acum, aceştia votanţi s-au convins pe pielea lor că votul lor nu a contat deloc. Va fi foarte dificil să îi mobilizezi din nou. Sunt şanse mari ca în aceste condiţii să avem un partid cu soarta M10 al Monicăi Macovei.
PMP-ul lui Traian Băsescu şi-a pierdut toată legitimitatea acum 2 ani. Au intrat la limită în Parlament datorită unei emigrări masive din PNL a vechilor PDL-işti nemulţumiţi de Alina Gorghiu.
Singura soluţie rămâne Partidul Naţional Liberal. Dar acest lucru este posibil numai dacă sunt înlăturate vechile metehne, vechii oameni, vechile găşti. Reforma trebuie să vină de jos în sus. Iar dacă în viitorul apropiat nu se întâmplă asta, vom asista la o lungă perioadă de guvernare socialistă.