Dosarul Schengen. Cum au forjat PNL şi PSD euroscepticismul în România

A rămas mai puţin de o lună până la Consiliul JAI din luna decembrie, care ar putea să dea undă verde pentru aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, însă negocierile politice sunt departe de a fi tranşate în favoarea ţării noastre.

FOTO Shutterstock

Frontului împotriva aderării României, făcut de Olanda lui Mark Rutte, i s-a alăturat zilele acestea şi două mari partide din Regatul suedez care se opun, de asemenea, extinderii spaţiului Schengen.

Mai exact, în comisia pentru justiţie a Parlamentului de la Stockholm, reprezentanţii opoziţiei formată din social-democraţi, în alianţă cu partidul extremist Democraţii Suedezi, au dat un vot negativ la propunerea Guvernului de a susţine demersul României de a adera la spaţiul Schengen. De altfel, parlamentarii social-democraţi s-au declarat surprinşi că Guvernul a făcut o astfel de propunere fără a-i consulta pe ei și pe Democrații Suedezi, în contextul în care aceştia din urmă susțin din Parlament guvernul, iar fără ei executivul ar pica.

La sfârşitul lunii octombrie, premierul Nicolae Ciucă şi ministrul afacerilor extrene, Bogdan Aurescu, într-o discuţie purtată cu europarlamentarii români la Bruxellles, au bătut în cuie abordarea ţării în privinţa dosarului Schengen. Anume, România va implementa strategia de mare succes „Capul plecat sabia nu-l taie”. Excepţionalul general care se află în fruntea executivului din România, împreună cu abilul diplomat din fruntea externelor, le-au trasat ordin europarlamentarilor să nu fie vocali împotriva Olandei, „să nu le zicem nimic, aşa e bine”, sperând să stârnească mila olandezilor şi obţină în felul acesta accesul la poarta Schengen.

Cum în terenul Schengen a apărut un nou jucător chiar pe ultima sută de metri, suedezii declarând că discuţia privind extinderea spaţiului Schengen trebuie să pornească de la „nevoia de a controla intrările şi ieşirile şi de a ne asigura că avem toate instrumentele necesare pentru a lupta împotriva infracţionalităţii”, şi guvernul de la Bucureşti ar trebui să îşi schimbe complet abordarea. Şi să încerce, de exemplu, strategia „Meşterul Manole”. Cu siguranţă, dacă i-am avea pe Iohannis, Ciucă şi Ciolacu zidiţi în stâlpii frontierelor, România ar reuşi să combată şi să distrugă în mod definitiv toate reţele de criminalitate care au speriat Europa. Cei trei mari bărbaţi de stat ar putea să facă acest mic sacrificiu pentru ţara lor.

Lăsând la o parte ironia, indiferent care va fi deznodământul Consiliului JAI din data de 9 decembrie, episodul Schengen are meritul că a scos la iveală întreg primitivismul şi mediocritatea care domină clasa politică aflată în fruntea României. Nu doar că la nivel de preşedinţie sau de guvern nu a existat o strategie coerentă în privinţa obţinerii sprijinului statelor membre ale Uniunii Europene pentru aderarea ţării noastre la Schengen, dar în plan intern cele două mari partide aflate la guvernare au dat dovadă de o crasă iresponsabilitate forjând creşterea euroscepticismului în România. 

Astfel, atât PNL, cât şi PSD în goana nebună după voturi, şi-au pus poalele-n cap şi au demarat ample campanii de presă, PR şi propagandă pe reţelele de socializare pe tema Schengen. Dacă social-democraţii stau ceva mai prost la capitolul scris, în cazul lor talentele literare li se activează doar când sunt în plasaţi în cantonament la Rahova sau Jilava, în schimb, liberali precum Alina Gorghiu sau Gheorghe Falcă au inundat spaţiul public cu diverse compuneri în care au preamărit meritele României de a fi în Schengen. Efectul: au generat o creştere a aşteptărilor în rândul electoratului în privinţa aderării României la spaţiul Schengen. Iar aşteptările foarte mari, nasc şi dezamăgiri şi frustrări foarte mari.

În timpul conferinţei de presă de la Cotroceni, Klaus Iohannis îl ameninţa în mod direct pe Mark Rutte că „dacă România nu va intra în spațiul Schengen anul acesta, s-ar putea ajunge la o creștere a euroscepticismului în țară”. Desigur, dacă cele două partide subordonate lui Iohannis nu făceau atât de mult tărăboi intern pe tema aderării la Schengen şi ar fi tratat lucrurile cu ceva mai multă maturitate, seriozitate şi profesionalism, România nu s-ar fi aflat nicio secundă în pericol de a înregistra o creştere a euroscepticismului, indiferent de rezultatul obţinut la Consiliul JAI. Asta dacă nu cumva puterea de la Bucureşti chiar a plănuit să stârnească o creştere a euroscepticismului în rândul populaţiei.