Domnului Vasile Dâncu, tehnocrat, social-democrat, vicepremier

Care sunt ingredientele unui tehnocrat în zilele noastre? Multe şi diverse, am putea spune contemplând guvernul Cioloş, dar să subliniem astăzi, aici, unul important: să ţină minte, să aibă memorie, să nu uite; spuneţi-i cum vreţi, e acelaşi lucru. Şi e singurul lucru pe care îl împărtăşesc cu domnul Vasile Dâncu. În rest, ne despart anvergura, educaţia, puterea, funcţiile şi multe convingeri.

N-am sperat niciodată mai mult decât acum la o schimbare de la cineva, domnule Vasile Dâncu. Probabil vă întrebaţi cine mai e şi ăsta? Altul care vrea ceva de schimbat? De ce eu?

Trebuie să fiţi excedat, multă lume aşteaptă schimbări de la dumneavoastră: să schimbaţi PSD-ul, să schimbaţi ceva la Guvern, poate şi în doctrina social-democraţiei româneşti, câte şi mai câte… Sunt aşteptări mari, desigur, pe măsura personalităţii dumneavoastră, toate treburi importante pe care am încredere că le veţi duce la bun sfârşit.

Eu, însă, aştept de la dumneavoastră ceva mai mic. Cine sunt eu să vreau lucruri măreţe? Sper, totuşi (ca între PSD-işti), că vă veţi apleca asupra acestei modeste doleanţe: mi-aş dori, domnule Dâncu, ca înainte să faceţi lumea mai bună să schimbaţi ceva la dumneavoastră.

Dar să ajung la subiect, să nu vă reţin - vă rog, domnule Dâncu, să vă amintiţi nişte declaraţii mai vechi, izvorâte din convingeri, fără îndoială:

„Drepturile omului sunt o gogoriţă de două parale şi este chiar indecent să mai vorbim despre ele. (…) Un distins deputat face eforturi să avem o lege a curvelor profesioniste, homosexualii vor să le împărtăşim experienţa, ungurii vor să le facem Ungarii separate oriunde s-ar putea atinge de noi. Imbecili fără jenă ne dispreţuiesc de pe ecranele televizoarelor, ne falsifică istoria, ne demolează cultura, ne culpabilizează pentru că suntem majoritari şi pentru că nu suntem dotaţi cu identităţi nomade, uşor de împachetat şi trecut prin vamele de pe aeroporturile lumii” şi „să facem o distincţie între ţigănie şi social-democraţie”. 

Iată, această ultima propoziţie, pentru care i-ar fi ruşine şi portarului din Kiseleff, ridică acum probleme de sens şi mai mari decât în trecut. Cum să mai faceţi distincţia dintre ţigănie şi social-democraţie, când vă uitaţi la mine?

Lăsând gluma la o parte, sunt convins că vă amintiţi aceste spuse de o evidentă proastă calitate intelectuală şi flagrant incompatibile cu valorile democratice, dar şi cu Codul de Etică şi Conduită al PSD. Sper că le regretaţi, mai mult, sper să nu le repetaţi, dar mai ales sper să nu mai credeţi în ele. V-ar putea încurca în activitate. Imaginaţi-vă cum ar fi să excludeţi nişte categorii de la politicile publice doar pentru că nu vă plac. Aşa ceva nu se face…

În fine, domnule Dâncu, vreau să vă rog să nu vă supăraţi pentru aceste aduceri aminte. Eu vă voi ramâne, în continuare, un fan. Vă voi urmări când scrieţi, vă voi urmări la TV, vă voi urmări declaraţiile publice, vă voi urmări… Ştiţi, aici, la noi la job, e chiar obligatoriu, CNCD sancţionează toate formele de discriminare.