Din jurnalul unui miner modern
0Am fost chemaţi de domnul preşedinte Iohannis. E unul nou, nu ca domnul Iliescu, dar tot la fel de puternic! În plină iarnă de Bucureşti, ne-a chemat vreo 30.000 la Universitate să batem pesedişti, antenişti şi retevişti.
Dragul meu jurnal de bătaie,
A trecut ceva timp de când nu ţi-am mai scris, ultima mineriadă este doar un licăr în stelele văzute de golanii anilor '90. Atunci petreceam alături de tine zile însorite, cu petunii şi pulan, spărgeam sedii de partid şi rupeam dinţi nevinovaţi! Alea erau vremurile! Şi astăzi revin asupra ta, iar degetele mele groase şi murdare îţi mângâie paginile ostenite de cărbune şi sânge. Of, ce bucurie să-ţi scriu din nou!
Am fost chemaţi de domnul preşedinte Iohannis. E unul nou, nu ca domnul Iliescu, dar tot la fel de puternic! În plină iarnă de Bucureşti, ne-a chemat vreo 30,000 la Universitate să batem pesedişti, antenişti şi retevişti.
Dragul meu jurnal, crede-mă că eram îmbrăcat regulamentar de bătaie, dar mi s-au întărit sfârcurile de plăcere. Senzaţiile astea tari, româneşti, zgomotul acela de oase rupte pe spatele unor bieţi mizeri, să asaltăm presa televizată şi majoritatea parlamentară, doamne câtă mulţumire să spargi dinţii deontologilor tunşi scurt, regulamentar!
Ne-am adunat la Universitate, vechea noastră bază de lucru, acolo unde am şi hotărât să-ţi scriu prima dată... Şi de acolo am rupt traficul şi am luat-o la pas avântat spre Guvern şi partide. N-am prea avut ce bate, că pesediştii nu prea s-au arătat, dar am auzit că la televizor a apărut liderul lor, un mustăcios - aşa ne-au zis că-i recunoaştem pe pesedişti, după mustaţă! - a zis că facem lovitură de stat. Acuma, daca e, batem şi statul, nu e problemă...
Şi ne-am fi dus noi şi peste ei, în Guvern şi la PSD, să găsim droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată, că acum pe internet le găseşti pe toate, dar era târziu în seară şi noi cam bătrâni şi obosiţi. Jandarmii mai că ne invitau înauntru. Ne-am întors acasă, uitasem că e weekend.
Mulţi dintre noi şi-au adus copiii, să le arate cum se rup oasele profesionist, ce face tati la muncă. Dar nimic! Nici ăia 50 de lei daţi de partidul domnului preşedinte nu ne-au ajutat la mare lucru, la cât a crescut euro, ce să faci? Câţiva cu câini au primit şi 30 de lei pentru animale, că deh, omenos domnu' preşedinte. Omul are o problemă de vorbire, însă, că tot arunca cu bani în noi şi zicea că ni-i dă de la Soros. Cine ştie, om citit... o fi vreun filozof. Jamais rupt pe pulan, vorba unui coleg.
Trăgând linie prin zăpada neînsângerată, aş spune că a fost un exerciţiu bun, chiar dacă nu s-a întâmplat mare lucru. N-am găsit niciun golan pesedist, niciun huligan de la Antene, nimic. Cică nişte colegi ar fi înjurat la un moment dat nişte ziarişti, dar nu bat cuvintele cât bate minerul. Ce să zic, sper să ne mai cheme dom' preşedinte, să ne şi mulţumească atunci când mai venim. Aud că se pune de-o suspendare, deci ar fi bine să ne ascuţim căştile şi să dăm drumul la iad şi teroare, ca pe vremuri.
Ce bine e să fii miner!