De la „Tiento” la „Trionda”, cum au evoluat mingile de fotbal în 96 de ani

Mingea folosită la turneele finale al CM de fotbal a evoluat de la una din piele și cu șiret la aceea cusută termic și având „cip”-uri care transmit informații oficialilor.

Balonul ce va fi utilizat la CM de fotbal 2026 se anunță avangardist (Foto: EPAImages)

La ediția din acest an a CM de fotbal va fi folosit un balon care a fost numit „Trionda”. Realizat de Adidas, acesta a fost prezentat oficial în 2 octombrie 2025. Potrivit FIFA, numele provine din spaniolă, iar în traducere liberă înseamnă „trei valuri”: „Canada este reprezentată de o frunză de arțar, Mexicul de un vultur, iar Statele Unite de o stea. Accentele aurii amintesc de trofeul Cupei Mondiale FIFA”. Forul mondial a subliniat că mingea prezintă mai multe inovații, inclusiv cusături adânci pentru a optimiza stabilitatea în zbor și a asigura o rezistență suficientă și uniform distribuită. „Pictogramele în relief, vizibile doar de aproape, cresc aderența la lovire sau facilitează driblingul în condiții de umiditate”. Datorită unui senzor de mișcare de 500 Hz, va fi posibil să se urmărească fiecare mișcare a acestui balon, iar datele vor fi transmise în timp real către sistemul de arbitraj video (VAR). În acest fel, deciziile de arbitraj, în special în cazurile de ofsaid, vor fi mai ușor de luat.

Istoria mingilor utilizate la cea mai populară competiție sportivă din câte se organizează este fascinantă. La finala primei ediții a Campionatului Mondial de fotbal în 1930, de pildă, au fost utilizate două baloane. Argentina l-a pus în joc pe cel din primul mitan, care se numea „Tiento”, iar Uruguay pe cel de după pauză, „T-Model”. A doua minge era mai mare și mai grea. Uruguay a câștigat atunci cu 4-2, devenind prima campioană a lumii la fotbal.

Mingea folosită la CM 1930 a fost din piele (Foto: FIFA)

De la a doua ediție a CM, cea din Italia 1934, cunoaștem și cine era fabricantul baloanelor. Denumit „Federale 102”, acesta a fost fabricat de ECAS (Ente Centrale Approvvigionamento Sportivi) din Roma. Patru ani după aceea, în Franța, s-a utilizat un balon care purta numele fabricantului, „Allen”. Realizat din piele, era alcătuit din 13 bucăți cusute și avea un șiret alb din bumbac.

Apare mingea cu supapă

După Al Doilea Război Mondial, mingea de fotbal a cunoscut numeroase schimbări. În Brazilia 1950, de pildă, aceasta nu mai avea șiret, fiind introdusă valva (supapa). Denumit „Duplo T”, balonul fusese realizat de Superball. În 1954, la ediția din Elveția, s-a utilizat un balon „Swiss World Champion” realizat de Kost Sport din Basel, iar acesta a fost cel dintâi cu 18 bucăți, iar în Suedia 1958, „Top Star” a fost ales dintre 102 de variante printr-un test „orb” realizat de patru oficiali FIFA. Aceeași procedură a fost folosită și în 1966, în Anglia, când a fost utilizat modelul Slazenger „Challenge 4-Star” cu 18 fețe, care era portocaliu sau galben.

La CM 1966 s-a jucat cu o minge portocalie

O întâmplare ciudată s-a petrecut la meciul de deschidere din 1962, în Chile. Atunci, arbitrul Ken Aston nu a fost mulțumit de mingea chiliană „Crack” și a solicitat înlocuirea acesteia cu una europeană, care a sosit după pauză. În meciurile ulterioare au fost folosite mingi diferite.

Sferă albă cu pentagoane negre

De la ediția Mexic 1970 și până astăzi, toate baloanele utilizate la Mondialul de fotbal au fost realizate de Adidas. Iar modelul „Telstar” a fost cel dintâi în alb și negru, cu 32 de părți componente. Cu toate acestea, în unele meciuri au fost folosite o minge maron (Germania - Peru) sau una albă (prima repriză a meciului Italia - Germania). Această minge s-a impus rapid, iar designul său cu pentagoane negre pe fundal alb a devenit familiar pentru fotbal.

În 1974 (RF Germania), mingea „Telstar Durlast” a fost cea dintâi acoperită cu poliuretan, ceea ce a făcut-o impermeabilă și rezistentă la uzură, iar în 1978 (Argentina), „Tango” a avut un nou design, „triadele” dând iluzia că este compus din 12 cercuri. Cum aceasta a fost una dintre cele mai populare mingi, aspectul său a rezistat aproximativ 20 de ani.

Cusăturile au fost făcute manual

Inventivitatea celor care au realizat baloanele de joc a devenit din ce în ce mai mare de la o ediție la alta a CM de fotbal. Modelul „Tango Espana” (1982) și-a sporit rezistența la apă prin construcția cauciucată. „Azteca” (Mexic 1986) a fost prima minge complet sintetică și prima din perioada modernă cusută manual. Iar dacă designul său a fost inspirat de arhitectura și picturile murale aztece, cel al modelului „Etrusco” (Italia 1990) făcea trimitere la picturile din țara mediteraneeană.

Prin modelul „Questra” (SUA 1994) s-a încercat a se produce o minge mai ușoară, fiind utilizate cinci materiale diferite. Acoperită cu spumă de polistiren, aceasta a fost mai moale la atingere, iar controlul său a fost îmbunătățit. În plan estetic, a prezentat decorațiuni cu tematică spațială (cea de-a 25-a aniversare a misiunii Apollo 11). Modelul „Tricolore” (Franța 1998), în schimb, a fost primul cu mai mult de două culori (culorile Franței, roșu, alb, albastru) folosit într-o finală a Cupei Mondiale.

Balonul de la ediția 1998 a fost primul în trei culori (Foto: FFF)

Și „Fevernova” (Coreea de Sud și Japonia 2002) a stabilit o premieră, în sensul că a fost prima minge de la Cupa Mondială cu un design triunghiular, inspirată de cultura asiatică. Pentru ca la ediția Germania 2006 să apară modelul „Teamgeist”, care înseamnă „spirit de echipă” în germană. Cum a fost alcătuit din 14 părți, în timp ce acelea tradiționale aveau 26 sau 32, acesta a fost socotit „mai rotund și mai lin”. Cu toate acestea, unii portari au considerat că este „prea imprevizibil”. Cam același lucru s-a spus și despre „Jabulani” (Africa de Sud 2010), o minge cu opt părți și care era „decorată” cu patru triunghiuri colorate inspirate de cultura sud-africană.

Numele i-a fost dat de fani

Mingea oficială de meci a ediției din 2014 a fost „Brazuca”, iar aceasta a fost prima numită de fani. Fabricată din șase panouri de poliuretan care au fost lipite termic, aceasta a avut și o versiune pentru finală cu inserții verzi și aurii care aminteau de trofeul FIFA.

În Rusia 2018, în schimb, s-a folosit o minge pentru faza grupelor („Telstar 18”) și o alta („Telstar Mechta”) pentru aceea eliminatorie. Din punct de vedere al caracteristicilor, acestea erau identice. Diferea doar aspectul, ultima fiind roșie. Cu prima minge s-a adus și un omagiu variantei originale „Telstar” folosită la edițiile din 1970 și 1974.

În 2018 s-au folosit două mingi care au diferit ca aspect (Foto: FIFA)

În sfârșit, la ediția Qatar 2022 s-a jucat cu „Al Rihla (înseamnă „călătorie” în arabă”), în prima parte a turneului, și cu „Al Hilm” (care se traduce prin „vis”), în faza finală. Mingea a fost realizată folosind cerneluri și adezivi pe bază de apă, ceea ce a făcut-o drept una dintre cele mai ecologice proiectate vreodată pentru un turneu final.

Prima minge a fost realizată de Gilbert

Primele baloane utilizate la fotbal, dar și la rugby au fost concepute în Anglia, de William Gilbert (1799-1877). S-a folosit o vezică de porc cumpărată de la crescătorii de animale, aceasta fiind umflată cu aer, iar apoi prinsă în patru bucăți de piele cusute între ele. Din acest motiv, primele baloane de fotbal nu aveau o formă perfect rotundă și erau identice cu cele folosite la rugby. Mingea ovală a fost interzisă odată cu implementarea regulilor Football Association (Federația Engleză de Fotbal) în ​​jurul anului 1870. Tot atunci, „vezicile de cauciuc” s-au răspândit datorită procesului de vulcanizare dezvoltat de Charles Goodyear, care a proiectat primele mingi de cauciuc în 1855.