Despre bătaia de joc la nivel înalt şi micile-mari răzbunări politice. Tot la nivel înalt

Quod licet Iovi, non licet bovi („ce-i e permis lui Jupiter, nu-i şi boului”) este dictonul latin pentru prima oară regăsit într-o piesă a lui Terentiu, reluată şi introdusă în circuitul modernităţii în 1826 de către Joseph Freiherr von Eichendorff, în al său roman „Aus dem Leben eines Taugenichts”.

Dicton aplicabil perfect oricând, oriunde, inclusiv pentru a sintetiza comportamentul pe care şi-l permit puternicii lumii, în totală impunitate şi în total dispreţ pentru turma cetăţenilor obedienţi şi resemnaţi, învăţaţi din fragedă pruncie (poate chiar avându-l deja în ADN) că „toate animalele sunt egale între ele, dar unele mai mult decât celelalte”, cum sunt ele înghesuite şi acum în fermele proiectate vizionar de imaginaţia lui Orwell.

Aşa a fost, aşa este, aşa rămâne, indiferent de epocă sau de orânduire socială, iar speranţele de schimbare sunt în realitate nule şi, atunci când sunt formulate, se bazează doar pe auto-amăgirea, personală sau colectivă, că apariţia unui personaj nou în vârful politicii sau a unui nou guvern, va fi şi o deschidere spre noi orizonturi.

Problema care apare acum este că, din cauza intensităţii crizelor care s-au abătut simultan asupra noastră, e mai uşor, mai rapid percepută distanţa care separă vorbele pline de înţelepciune şi responsabilitate ale aleilor de realitatea faptelor, de mizeria, mai mică sau mare, a lipsei lor reale de empatie faţă de societatea în care trăiesc.

Exemplul de care vreau să vorbesc azi nu are nici un caracter excepţional şi nici, pe departe, nu este o mizerie unicat la cel mai înalt nivel al politicii europene şi mondiale. Numai că, datorită circumstanţelor, doare foarte tare şi, simbolic, este o lovitură greu de suportat.

Iată despre ce este vorba: doamna Ursula von der Leyen, Preşedinta Comisiei Europene, participă la Conferinţa despre climat din Scoţia, aducând, aşa cum era de aşteptat, unul angajamentele solemne dintre cele mai pline de promisiuni ferme pentru o acţiune globală comprehensivă. Exact în acest moment înălţător pentru Europa şi visurile sale de putere globală şi în acest domeniu, un raport publicat de The Telegraph are efectul unui lighean cu lături aruncat, absolut demonstrativ, peste stratul de flori din curtea vecinilor.

De data asta, după părerea mea, nu în contextul preocupărilor pentru urgenţele climatice, ci ca represalii pentru atitudinea din ce în ce mai dramatic-fermă a Comisiei Europene care nu vrea să renegocieze „capitolul Irlanda de Nord” din Acordul de retragere al UK din Uniunea Europeană.

Drept care, deoarece Comisia Europeană este socotită de cei de la Londra drept responsabilă pentru cumulul de probleme care deja se produc în UK şi începutul unor acte de violenţă extremă în Irlanda de Nord, atunci se trece la faza difuzării de informaţie ofensivă pentru discreditare instituţională.

Practică veche şi exersată cu succes în mai multe momente tensionate pe vremea când Marea Britanie mai era europeană. Ca atare, se scoate pe piaţă un raport - atenţie, bazat pe fapte incontestabile - centrat exclusiv pe acţiunile doamnei preşedinte a Comisiei Europene. Mai precis, pe modul în care a ales, pe banii contribuabilului european, să folosească avionul pentru deplasările sale oficiale. De 34 de ori până acum în poziţia sa din fruntea Executivului european..

Păi nu-i normal? N-a trecut oare definitiv epoca aia romantică în care şefii de state şi guverne călătoreau folosind curse de linie pentru a arăta că vorbesc serios atunci când solicitau (mai ales în perioada crizei economice) să fie realizate economii severe şi se ajunsese la reduceri masive care afectau piaţa muncii? A trecut timpul, s-a uitat totul, amintirile neplăcute s-au băgat sub preş şi liderii politici au descoperit luxul avioanelor private, plăcere cu atât mai intensă cu cât se face pe banii proştilor de plătitori de taxe şi impozite. Plus că, dacă tot se poate, unii dintre lideri din ţări bananiere, îşi iau şi nevastele pentru un mic voiaj turistic în condiţii de super-lux.

Lovitura în cazul raportului despre voiajele doamnei von der Leyen este reprezentată de identificarea unui zbor între Viena şi Bratislava, pe o distanţă de 50 Km. între punctul de decolare şi cel de aterizare... Din momentul preluării funcţiei în decembrie 2019, în cele 34 de deplasări oficiale, doamna von der Leyen a folosit de 18 ori sistemul de „air taxi” care foloseşte avioane private. Asta în condiţiile în care, inclusiv acum la Glasgow, a ţinut o pledoarie înfocată în favoarea reducerii emisiilor de metan în atmosferă... Criticii acuză o teribilă „ipocrizie climatică” în condiţiile în care, an de an, coloanele oficiale care însoţesc preţioasele persoane ale liderilor noştri se măresc cu noi şi noi tipuri de vehicule, ajungându-se la imaginea impresionantă a coloanei oficiale americane de 35 de vehicule, dublată de elicopterele de supraveghere şi intervenţie ca şi de avioanele speciale de comunicaţii, precum şi întreaga structură militară de sprijin pusă la dispoziţie de serviciile secrete şi de armată.

Revenind la tema principală ma discuţiei, este bine de ştiut că „bugetul aprobat de Comisiei pentru serviciile de air-taxi a crescut de la 10,71 milioane Euro în perioada 2016-20121, la 13,5 milioane Euro pentru perioada 2021-2025” - scria Chris Byfield într-o analiză pentru Express, Chris Byfield - „într-un alt document, publicat în 2019, demonstrează că cifra de 10,71 milioane Euro a însemnat o creştere de la suma prevăzută iniţial, de doar 6 milioane Euro. Noul contract acoperă costurile date de o estimare pentru 1606 ore de zbor, dintre care jumătate vor fi pe distanţe medii între 6500-10.000 km”.

Ce relevanţă are discuţia pentru liderii români? Niciuna, aşa cum e şi normal. Oricum nu le pasă, nici n-au de ce. Ghinion.