Povestea de film a europeanului care ajuns o legendă în America. S-a întors împotriva propriului popor după ce a fost trimis să jefuiască Lumea Nouă
0Una dintre cele mai interesante povești din istorie este cea a lui Gonzalo Guererro, un conchistador care a vrut să jefuiască Lumea Nouă. Dar a ajuns să se convertească la religia și cultura amerindienilor, ajutându-i să lupte împotriva invadatorilor. A fost cel mai aprig dușman al propriului popor.
Istoria este presărată cu povești fascinante, unele inventate, altele cât se poate de reale. De la Ghilgameș până la El Cid și eroii secolului XX, sunt povești cunoscute de aproape toată lumea, inspiraționale și pline de învățăminte. Ba chiar multe dintre ele au ajuns subiect de roman, de film sau compoziții muzicale. Printre toate acestea se numără și o poveste puțin cunoscută publicului larg, dar la fel de fascinantă. Este epopeea lui Gonzalo Guerrero, un spaniol care a venit să jefuiască Lumea Nouă și să ucidă în numele regelui, dar viața sa a luat o turnură la care nimeni nu s-ar fi așteptat și care i-a rescris întreg destinul.
Un marinar curajos din ținutul conquistadorilor
Despre Gonzalo Guerrero nu se știu foarte multe date biogafice. Cel care a oferit cele mai multe informații despre acest personaj fascinant a fost preotul Jeronimo de Aguilar, alături de care Gonzalo a fost prizonier la mayașii din Peninsula Yucatan, parte a Mexicului de astăzi. Despre Gonzalo Guerrero aflăm și de la Francisco de Montejo, un nobil spaniol care a venit să cucerească teritorii din America Centrală în secolul al XVI-lea, în numele Coroanei Spaniole. Din ceea ce au mărturisit și povestit Jeronimo de Aguilar și Francisco de Montejo aflăm că acest Gonzalo Guerrero s-a născut undeva la sfârșitul secolului al XV-lea în Palos de la Frontera, o localitate din sudul Spaniei, în provincia Andalusia. Despre acest loc se spune că ar fi fost un ținut al exploratorilor și al conchistadorilor, oamenii ai mării și ai războiului.
Se presupune că Guerrero s-a născut în familia unui astfel de conquistador. Cert este tânărul spaniol a plecat să caute aventură, faimă și avere în Lumea Nouă. America era abia descoperită de Columb și stârnea o fascinația aparte. În anul 1511 îl întâlnim în zona Americii Centrale, navigând între porturile abia întemeiate de conchistadori în numele Coroanei Spaniole. Plecase să descopere ținuturi noi, să jefuiască și să cucerească popoarele native. Așa cum îi va povesti preotul Jeronimo de Aguilar lui Hernan Cortes, în 1519 sau 1520, corabia pe care se afla împreună cu Gonzalo Guerrero și alți 17 marinari și soldați a eșuat pe un banc de nisip între colonia Darién, Panama și Hispaniola. Aguilar a declarat că el și alte șaptesprezece persoane de pe vasul naufragiat, inclusiv Guerrero, s-au salvat într-o barcă cu vâsle și au încercat să ajungă în Cuba sau Jamaica.
Cu toate acestea, furtunile și curenții puternici au forțat mica ambarcațiune să plutească în derivă timp de 13 zile pe ocean. În cele din urmă, disperați că rămân fără provizii, cei nouă naufragiați care mai supraviețuiseră au zărit pământul. Era o plajă din Peninsula Yucatan, Mexicul de astăzi.
De la sclav la mare general mayaș. Conquistadorul care și-a găsit o nouă patrie
Tot de la preotul Jeronimo de Aguilar aflăm și continuarea poveștii, așa cum a fost spusă lui Hernan Cortes, faimosul conquistador spaniol, cuceritor al Imperiului Aztec. Preotul împreună cu Guerrero și încă alți șapte marinari și conchistadori au reușit să ajungă pe plaje. Erau bucuroși să supraviețuiseră furiei oceanului. Bucuria a fost, însă, de scurtă durată. Nimeriseră pe teritoriul mayașilor, o puternică civilizația mesoamericană care stăpânea acel teritoriul. Un grup de războinici mayași i-a reperat și grupul de conchistadori a fost capturat. Au fost predați marelui Halach Uinic, conducătorul provinciei Ecab din nordul provinciei Quintana Roo, din Mexicul de astăzi. Halach Uinic, la îndemnul preoților, a decis să sacrifice o parte a prizonierilor spanioli pentru a îmbuna zeii. Este cunoscut faptul că popoarele mesoamericane practicau sacrificii umane sângeroase în numele zeilor. Pe ceilalți i-au înrobit și i-au pus la munci grele, de sclav.
Unul câte unul captivii au cedat bolilor, suprasolicitării și cruzimii stăpânilor. Doar Jeronimo de Aguilar și Gonzalo Guerrero au supraviețuit. Când a devenit clar că viața lor era din nou în pericol, au reușit să scape și au fugit în pădure. La scurt timp au fost prinși din nou de mayași, dar de această dată de războinicii unui alt cacique (n.r, lider militar), conducătorul din Xaman-Ha (n.r. Playa del Carmen). Curajul, demnitatea și mai ales statura lui Guerrero l-au impresionat pe liderul mayaș. Acesta i-a oferit pe cei doi prizonieri guvernatorului orașului Chactemal (n.r. acum Chetumal), numit Nachan Can. Chactemal era unul dintre cele mai mari și puternice orașe mayașe din aceea perioadă.
În timp ce Aguilar și-a păstrat cultura și mai ales credința, Gonzalo Guerrero a devenit tot mai fascinat de cultura mayașă (sau poate doar și-a dorit să supraviețuiască și să scape de statutul de sclav). Cert este că Guerrero începe să urmeze calea mesoamericanilor. Și-a tatuat corpul, și-a găurit urechile și buza inferioare pentru a introduce discuri. Inclusiv părul și l-a aranjat asemeni mayașilor. Singura amintire despre originea sa spaniolă era pielea albă și barba pe care a decis să o păstreze. În scurt timp, datorită curajului și mai ales a priceperii militare de care dădea dovadă, Guerrero a câștigat încredere mayașilor. A scăpat de statutul de sclav și a devenit „nacom”, adică războinic mayaș. S-a remarcat în luptele intertribale și a devenit căpetenie militară.
Ba chiar a ajuns să se căsătorească cu fiica unui important nobil mayaș. Împreună cu ea a avut trei copii. „Când a fost întrebat despre Gonzalo Guerrero, el a spus că era căsătorit și avea trei copii, că era tatuat, că avea urechile și buza inferioară găurite, că era marinar și originar din Palos și că indienii îl considerau foarte curajos”, scria conquistadorul Bernal Diaz în „Adevărata poveste a cuceririi Noii Spanii”. Bernal Diaz l-a cunoscut pe Aguilar, i-a auzit poveștile și chiar a condus câteva expediții în Lumea Nouă. Inclusiv în regiunea unde Guerrero devenise căpetenie. „Mă consideră aici un Cacique (n.r căptenie militară) și un căpitan în timp de război”, îi mărturisise Gonzalo Guerrero, preotului Aguilar. Conchistadorul venit să cucerească Lumea Nouă s-a lăsat el însuși cucerit de o nouă cultură.
Marele războinic alb, un dușman al țării sale
Deși putea fi salvat și adus din nou în Spania, Guerrero nici nu a vrut să audă. Devenise parte a lumii mayașe. Aici își găsise menirea. În martie 1517, expediția lui Francisco Hernandez de Cordoba a ajuns în orașul Campeche din Yucatan. Ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o experiență ciudată pentru spanioli. Cu doar câteva zile mai devreme, conchistadorii au fost atacați de băștinași într-o ambuscadă, însă la Campeche, mayașii i-au invitat pașnic să facă un tur al orașului. Bernal Díaz del Castillo a fost unul dintre cei aproximativ o sută de exploratori care au intrat în oraș în acea zi și avea să scrie mai târziu despre experiențele sale în textul său despre cucerirea Noii Spanii. Conform relatării sale, liderii din Campeche au ordonat ridicarea de ruguri mari și le-au explicat prin gesturi spaniolilor că pot vizita orașul până când focurile se sting.
Conchistadorii au admirat moda, arhitectura și cultura locală înainte de a se grăbi să părăsească orașul imediat ce focurile au început să se stingă. După această vizită, Bernal Diaz și alți spanioli au rămas uimiți de un lucru: o parte a localnicilor cunoșteau cuvinte spaniole. În 1519, Hernan Cortes a venit cu o nouă expediție, cu 11 nave și 500 de oameni. Ascultând ceea ce-i spusese Bernal, Hernan Cortes era convins că în zonă se află prizonieri spanioli. A decis să-i răscumpere. A angajat un grup de nativi pentru a-i pune să caute și să-i aducă prizonierii spanioli. După 12 zile, o canoe mare a apărut la Cozumel, o insulă pe care se instalase Hernan Cortes pentru a fi în siguranță. Din ea a coborât un om în zdrențe, care părea a fi spaniol, însoțit de șase băștinași. „Purta o pelerină veche, foarte zdrențuită, și un șal zdrențuit pentru a-i acoperi părțile intime; iar în pelerină era legat un obiect care s-a dovedit a fi o carte de rugăciuni foarte veche”, scria Bernal Diaz . Când s-a întâlnit cu conchistadorii, bărbatul a rostit o rugăciune către Dumnezeu și către „preafericita Maria din Sevilla”, ceea ce i-a convins că este spaniol. Era preotul Jeronimo de Aquilar, singurul naufragiat care avea să se întoarcă în patria sa. Nu înainte de a-i servi lui Hernan Cortes ca translator în campaniile sale de cucerire. Gonzalo Guerrero a refuzat răscumpărare și a anunțat că rămâne alături de noul său popor.
Mai mult decât atât, Guerrero și-a făcut din plin datoria ca șef de război mayaș, mai ales împotriva conchistadorilor spanioli. Spaniolul devenit mayaș și-a învățat noul popor cum să construiască fortărețe eficiente, turnuri de apărare, cum să apeleze la tactici de luptă necunoscute lor. În plus, i-a învățat slăbiciunile inamicului. În campaniile din 1526 și 1527, lansate de conchistadorul Francisco de Montejo, acesta a fost șocat să observe că mayașii sunt conduși eficient de Guerrero. În loc de o cucerire rapidă a Peninsulei Yucatan, conchistadorii s-au chinuit 20 de ani cu zona apărată de Guerrero și războinicii săi mayași. În timp ce aztecii, cea mai puternică forță militară din zonă, s-au prăbușit rapid sub loviturile conchistadorilor lui Hernan Cortes, comunitățile mayașe de pe coasta de est rezistau incredibil. Spaniolii erau convinși că sunt ajutați de unul de-al lor.
O legendă în Mesoamerica
Se presupune că Guerrero a murit în luptă, alături de noul său popor, împotriva conchistadorilor, în bătălia de la Puerto Caballos, pe teritoriul de astăzi al statului Honduras, probabil în 1546. Gonzalo Guerrero ar fi avut între 50 și 54 când ar fi căzut în fruntea oamenilor săi, în timp ce se retrăgeau din fața conchistadorilor. Se spune că conchistadorii i-au găsit trupul. Deși tatuat și cu ornamente specifice civilizației mayașe, încă purta celebra sa barbă. Statuia reprezentându-l pe Guerrero și familia sa mayașă poate fi văzută și astăzi la Akumal și Chetumal. În plus, la primul etaj al birourilor guvernamentale din Merida, Yucatan, se află o pictură a renumitului artist Fernando Castro Pachecho, având ca temă pe Guerrero și familia sa.
.
Se încarcă comentariile...
