Deschiderea Berlinalei

Regizorul Wong Kar Wai, alături de prezentatoarea Anke Engelke şi Dieter Kosslick, la deschiderea Festivalului de Film de la Berlin, ediţia cu numărul 63 FOTO Reuters

Revin la Berlin cu bucuria regăsirii unui spaţiu mental al inovaţiei, al experimentului al căutărilor şi, mai ales, al toleranţei. Festivalul Internaţional de Film de la Berlin a ajuns acum la a 63-a ediţie.

După ce s-a născut şi a crescut într-o Germanie divizată, acum este de o maturitate generoasă şi elegantă, manifestându-se într-o casă nouă, un palat al filmului care, împreună cu întreaga zonă Potzdammer Platz s-a ridicat acolo unde înainte de 1989 trecea Zidul Berlinului.   

Din momentul în care s-a decis mutarea capitalei Germaniei re-unificate înapoi la Berlin, arhitecţii au inclus în planurile de dezvoltare ale oraşului acest centru al filmului care cuprinde aproape douăzeci de săli de cinematograf, hoteluri, o imensă sală de ceremonii, un muzeu dedicat artei filmului. Simt că fac şi eu parte din acest proiect. Vin la festival din anii 90. Am stat la marginea gropii de fundaţie a blocurilo din Potzdammer Platz, am privit cum de la an la an acest loc a crescut, iar în 2013 se împlinesc 13 ani de când festivalul se desfăşoară în acest nou spaţiu.

Dar anul acesta se împlinesc 80 de ani de la urcarea la putere a Partidului Naţional-Socialist, de la câştigarea politică a alegerilor din 1933. Festivalul reaminteşte lumii, şi Germaniei, de acele vremuri printr-o serie de proiecţii ale filmelor cineştilor care s-au format în timpul Republicii de la Weimar şi care au influenţat cinematografia întregii lumi după 1933.

Am văzut filmul de deschidere al Festivalului, „The Grandmaster”, în regia lui Wong Kar Wai, la o oră după ce a avut premiera mondială. Unul dintre cele mai frumoase cinematografe din Berlin, un palat al filmului de un  art deco colorat, cu vitralii imense, Friederichstadt-Palast, a găzduit o a doua premieră, precum şi transmiterea înregistrării ceremoniei de deschidere.

Poate şi pentru că era doar o înregistrare, sala, cu un public majoritar german, a reacţionat prompt şi vehement: cu huiduieli la apariţia lui Bernd Neumann, Ministrul de Stat pentru Cultură şi Media, cu toleranţă pe Primarul Berlinului, Klaus Wowereit, cu aplauze la directorul festivalului, Dieter Kosslick şi cu râsete la mutrele plictisite surprinse de camere în rândurile publicului „oficial”. 

Ceremonia a fost condimentată de formaţia Ulrich Tukur & Die Rhythmus Boys şi de melodiile lor retro cu accente de cabaret inerbelic care au bucurat sala şi au destins atmosfera îmbâcsită de mulţumiri şi discursuri oficiale. Sala de la Friedrich Stadt palace s-a însufleţit şi mai mult când Dieter Kosslick, directorul Berlinalei şi unul dintre cei mai carismatici si şugubeţi directori de festival, a urcat pe scenă însoţit de Wong Kar Wai pentru a prezenta filmul.

„The Grandmaster” este o combinaţie între Kung Fu şi estetica rafinată impusă stilistic de regizor cu „In the Mood for Love”. Fiind imună la Kung Fu şi la secretele sale, mi-am căutat mult timp reperele în film. Da, oamenii spărgeau stâlpi cu capetele, da, inamicii zboară prin geam împinşi de forţa concentrată a unei lovituri dată cu podul palmei; da, peste zece adversari sunt puşi la pământ de eroul/eroina care iese invariabil învingător/toare. Aceste mecanici ale genului sunt frumos ambalate în estetica unică a lui Wong Kar Wai. Filmul este o rătăcire narativă, dar este, clar, un festin vizual.

O picătură de sânge cade pe trotuarul acoperit de apă, o siluetă iese pe peron din aburul unei locomotive, un unghi inedit de filmare a eroului care intră într-un local ne amintesc de motivul pentru care wong Kar Wai este un mare cineast şi actualul preşedinte al juriului.

Juriul acestei ediţii a Berlinalei este unul majoritar feminin. Este pentru prima oară când din şase juraţi, patru sunt femei: Susanne Bier (regizor, Danemarca), Andreas Dresen(regizor, Germania), Ellen Kuras(director de imagine, SUA), Shirin Neshat (artist vizual, Iran), Tim Robbins(actor, SUA) şi Athina Rachel Tsangari (regizor şi producător, Grecia).

După o inaugurare amintind de cabaretul epocii de aur a Berlinului, începe cu adevărat Festivalul Internaţional de film de la Berlin. Cine va lua în acest an Ursul Berlinalei? Pentru prima dată un film românesc intră în Selecţia Oficială a Competiţiei. Vom afla într-o săptămână ce a decis juriul.