Demnitari fără demnitate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Numiţi politic, lipsiţi de antecedente profesionale reale care să îi 
recomande pentru o atare demnitate, cei mai mulţi dintre membrii CNA nu 
urmăresc decât să facă pe placul partidelor ce i-au desemnat”                 FOTO Mediafax
„Numiţi politic, lipsiţi de antecedente profesionale reale care să îi recomande pentru o atare demnitate, cei mai mulţi dintre membrii CNA nu urmăresc decât să facă pe placul partidelor ce i-au desemnat”                 FOTO Mediafax

În primele zile ale săptămânii în curs au stârnit justificată senzaţie şi îndreptăţită indignare înregistrările ce o arătau în situaţii deloc onorante pe preşedinta Consiliului Naţional al Audiovizualului, doamna Laura Georgescu.

Şi nu e vorba doar despre felul în care vorbeşte şi se comportă un demnitar de rang înalt al Statului român. Care, din întâmplare, este femeie. Nu e vorba numai despre detaliul, altminteri deloc nesemnificativ, că vorbele captate pe film ale doamnei Georgescu merită şi, de altfel, chiar au determinat o reacţie pe măsură din partea DNA. Acesta a declanşat o anchetă ale cărei rezultate le aştept cu maxim interes. Ci despre faptul că, în interiorul unui organism având drept principală misiune vegherea asupra calităţii audiovizualului românesc, se discută şi se negociază ca la piaţă, se pun la cale aranjamente deocheate, se vorbeşte fără perdea şi se face trafic de influenţă într-un chip încă şi mai balaoacheş decât se purtau negocierile dintre reprezentanţii clanului Bercea Mondialul şi Mircea Băsescu.

Dacă acesta e gradul de educaţie şi de moralitate al supraveghetorilor din audiovizual plătiţi din bani publici cu salarii ale căror cuantumuri se situează la concurenţa celor ale miniştrilor şi ale secretarilor de stat, chiar nu mai avem cum să ne aşteptăm la ceva bun din partea televiziunilor. Televiziuni care, în goana după rating şi share şi în disperarea supravieţuirii, au pus demult în cui regulile unui comportament decent minimal.

Adevărul e că filmuleţul pus în circulaţie de Realitatea tv nu face decât să confirme informaţiile anterioare referitoare la modul suburban în care se desfăşoară şedinţele CNA şi se comportă preşedinta acestuia. O cetăţeană despre ale cărei succese pe tărâm jurnalistic eu, cel puţin, nu am nici cel mai mic indiciu. Dincolo însă de limbajul incalificabil al preşedintei CNA, îngrijorătoare este politizarea peste marginile iertate, o politizare deşucheată, a organismului cu pricina. Numiţi politic, lipsiţi de antecedente profesionale reale care să îi recomande pentru o atare demnitate, cei mai mulţi dintre membrii CNA nu urmăresc decât să facă pe placul partidelor ce i-au desemnat, oferindu-le astfel o sinecură de care acum profită la maximum. Sinecură pe care se străduiesc din răsputeri să şi-o prelungească prin încă un mandat.

Încă şi mai dezamăgitor e să constaţi că, din dorinţa de a profita cât mai mult de beneficiile aferente calităţii de membru CNA, oameni odinioară respectabili au ales demisia morală şi negarea propriului trecut profesional.

Mă gândesc, bunăoară, la dl. Răsvan Popescu, cândva, prin anii 90, un bun jurnalist şi scriitor şi un încă şi mai bun scenarist de film, căruia marele regizor Lucian Pintilie i-a făcut onoarea de a-l lua drept colaborator. E drept. Succesul unor pelicule precum Prea târziu sau Terminus paradis, semnate regizoral de Lucian Pintilie, cel al filmelor Faimosul Paparazzo în regia lui Nicolae Mărgineanu sau Noro a cărui regie îi aparţine lui Radu Gabrea e de acum istorie. Iar istoria nu ţine de foame. Pentru a şi-o potoli şi a o face în chipul cel mai comod cu putinţă, dl. Răsvan Popescu a ales calea capului în pământ, supunându-se inert şi nedemn jocurilor şi intereselor politicii liberale făcute sub acoperire în interiorul Consiliului. A făcut-o trecând cu vederea aberaţiile lansate în eter de posturi precum Antena 3 sau România tv, atâta vreme cât acestea au fost favorabile partidului ce i-a oferit sinecura cu pricina.

Mă gândesc, de asemenea, la domnii Christian Mititelu şi Radu-Călin Cristea care, odată trimişi în CNA, au uitat tot ceea ce au învăţat, practicat, profesat, clamat ani de-a rândul de la microfonul unor respectabile posturi de radio occidentale pentru care au lucrat, fie că e vorba despre BBC sau despre Europa liberă. Uitarea cu pricina le-a permis să devină peste noapte umili servi şi propagandişti de partid.

Avertizaţi, şi nu doar o singură dată, asupra anormalului ce domneşte în voie la CNA, Comisiile de cultură, arte şi mass-media ale Parlamentului şi preşedinţii acestora, dl. Georgică Severin şi Gigel Ştirbu, Parlamentul însuşi au preferat până deunăzi să pună batista pe ţambal. Şi aceasta fiindcă partidele pe care le reprezintă erau cum nu se poate mai mulţumite de felul în care doamna Georgescu şi companionii săi le executau ordinele partinice într-un organism ce, prin definiţie, ar fi trebuit să fie apolitic.

Spre a nu-şi lăsa onoarea nereperată- căci filmuleţul difuzat de Realitatea tv conţinea şi câteva aprecieri deloc amabile la adresa lui- dl. Severin a jucat marţi şi miercuri marea scenă a demnităţii ultragiate. S-a făcut că îi cere demisia Laurei Georgescu şi a convocat-o la raport. Făcându-se a nu observa că el, dl. Gigel Ştirbu şi partidele lor poartă răspunderea că oameni de calitatea doamnei Georgescu ajung, cu binecuvântare politică, în posturi înalte pe care le dezonorează prin prezenţă, prin vorbă şi prin faptă.

Între timp şi tot în decursul acestei săptămâni, proaspăt miluitul şi binecuvântatul de Parlament şi de acelaşi Georgică Severin, la ordinele plagiatorului Ponta, cu postul de preşedinte-director general al SRTV, şi-a mai dat o dată arama pe faţă. Convins că slugărnicia transferată dinspre Sorin Ovidiu Vântu înspre Victor Ponta îi asigură inamovabilitatea, Stelian Tănase şi-a îngăduit să amâne, sfidând toate prevederile legale în vigoare, plata salariilor din TVR. Pur şi simplu nu a vrut să semneze actele contabile aferente. Şi nimeni din Parlament nu l-a tras de urechi şi nici nu i-a arătat ieşirea de serviciu. Tănase s-a jucat cu nervii angajaţilor din TVR complet nejustificat, doar din raţiuni resentimentare şi animat de profundul dispreţ purtat oamenilor pe care a ajuns să îi conducă numai şi numai fiindcă că e expert în arta târâtului în genunchi, a versatilităţii şi în aceea a milogelii în faţa mai marilor zilei. Dl. Tănase a citit pe vremuri o carte – Sărută mâna pe care nu o poţi muşca!-  iar în amurg de existenţă îi aplică învăţăturile în raport cu premierul-mascaradă.

De mai bine de şapte luni, comportamentul lui Stelian Tănase, personaj înfrăţit prin atitudine cu acel Monsieur, s’il vous plaît, mutat din intersecţiile marilor bulevarde pariziene într-un birou din Calea Dorobanţi, frizează patologicul. Un patologic confirmat de rânjetul specific parveniţilor, carieriştilor, imoralilor. Al celor pentru care totul e de vânzare. Al primatei, al căţăratului în copac care, în schimbul unui post bine plătit, îşi scoate la mezat până şi cea mai mică brumă de respectabilitate. Pentru care până şi un pahar de vin de la Cetate, aparent primit pe daiboj dar achitat de fapt din banii TVR transformată în tavernă, până şi o friptură în sânge căpătată moka înseamnă mai mult decât orice urmă de demnitate.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite