Deflaţia, moartea economiei

Ca urmare a evoluţiilor economice pe plan mondial şi a scăderii consumului, FMI a prognozat o scădere cu 7,7% a preţului petrolului.

Economia românească se confruntă cu un nou pericol, un fenomen mai grav şi mai dificil de combătut decât inflaţia, cea despre care am tot auzit în ultimii 24 de ani. Acest fenomen se numeşte deflaţie, iar combaterea sa reprezintă o adevărată provocare pentru România.

Pericolul foarte mare apare atunci când dezinflaţia, adică scăderea inflaţiei, se transformă în deflaţie, exact riscul la care este supusă acum economia românească. Acest fenomen este, culmea, efectul pervers al creşterii şi consolidării economice, cât şi al îmbunătăţirii ratingului de ţară. Principala caracteristică a deflaţiei este scăderea preţurilor bunurilor şi serviciilor.

În mod paradoxal, ceea ce populaţia consideră că este bine, şi anume scăderea preţurilor, dacă apare ca umare a deflaţiei, este extrem de grav. Asta din cauza faptului că economia este dependentă de psihologia consumatorului. O scădere continuă a preţurilor va descuraja consumul, deoarece consumatorii vor aştepta preţuri şi mai mici. În consecinţă, companiile vor amâna investiţiile şi vor fi nevoite să dea afară angajaţi, ca urmare a lipsei cererii pentru produsele lor.

Este un cerc vicios din care cu greu se iese. Două state care s-au confruntat cu acest fenomen sunt Grecia şi Japonia. Niponii s-au luptat cu deflaţia timp de două decenii, iar pentru a reuşi să iasă la liman au fost nevoiţi să majoreze TVA cu 3 puncte procentuale. Aşadar, nu orice scădere de preţuri este neapărat bună.

Pericolul deflaţiei planează asupra întregului continent european. Spania, Irlanda, Italia, Grecia, întreaga zonă euro de fapt, s-a confruntat cu o scădere a preţurilor, ceea ce a pus pe jar Bruxelles-ul şi l-a determinat pe Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, să scadă dobânda de referinţă la un nivel record, de 0,25%, pentru a combate ceea ce acesta a numit „o lungă perioadă de inflaţie scăzută”.

Inflaţia scăzută nu este o tendinţă observată doar în Europa, ci în întreaga lume, însă zona euro este cea mai expusă. La nivel mondial, anul acesta inflaţia se va situa în jurul a 2,8%, al doilea cel mai scăzut procent după cel de-al doilea Război Mondial.

Ca urmare a acestor evoluţii pe plan mondial şi a scăderii consumului, Fondul Monetar Internaţional a prognozat o scădere cu 7,7% a preţului petrolului. În acest context trebuie să analizăm măsura Guvernului de a majora acciza la carburanţi, ceea ce ar duce, conform calculelor Palatului Cotroceni, la o majorare a preţului cu 8%.

În condiţiile în care preţul petrolului va scădea, majorarea accizei ar putea fi insesizabilă în preţul final, având însă rolul de a-l stabiliza. În acelaşi timp nu există riscul creşterii altor preţuri, având în vedere că în ultimele luni România se confruntă cu o scădere acută a inflaţiei, de la 2,85% cât era în trimestul II, la 0,49% în trimestrul III. Un alt efect negativ al scăderii inflaţiei este creşterea valorii costului real al datoriei publice. 

Măsurile Guvernului trebuie analizate aşadar într-un context global. Cel mai probabil Traian Băsescu cunoaşte aceste lucruri, şi la fel de bine ştie cât de greu sunt ele de explicat cetăţeanului de rând. Din acest motiv, în speranţa că va puncta la nivel politic şi electoral, preşedintele foloseşte un discurs bazat pe calcule care la prima vedere par a fi corecte, dar care analizate în contextul european şi global se dovedesc a fi greşite. Chiar dacă ştie că nu are dreptate, Băsescu nu are nicio ezitare în a genera un nou conflict politic, chiar cu riscul de a bloca ţara, ceea ce cu siguranţă va fi mai dăunător pentru economie decât cei 7 eurocenţi în plus doriţi de Guvern la combustibili.