De visuri rele: acuzații teribile împotriva comportamentului armatei ruse în Ucraina. Nu s-a mai auzit vreodată așa ceva

Timp de luni și luni de zile, cu mult timp în urmă, am citit minutele Procesului de la Nuremberg, pledoarii, mărturii, apărarea acuzațiilor, acuzațiile procurorilor. Mi-am închipuit atunci că lecturasem textele complete rezumând ceea ce poate fi infernul adus de oameni pe pământ, de la noile tehnici de ucis în masă sau experimentele îngrozitoare ale medicilor germani și sutele de relatări ale supraviețuitorilor din lagărele morții implantate în rețea de eficienta politică a Germaniei naziste. Nu mi-am închipuit că, după ce adăugasem și poveștile despre Gulag, univers concentraționar uriaș, la fel de criminal și nemilos, se mai putea inventa ceva în materie. Sau că civilizația umană se mai putea întoarce, brutal și fără avertisment, la acele timpuri negre ale nemiloșeniei aplicate ca politică de stat sau că ar putea să existe inițiative performante în domeniu, mărturie că apetitul pentru teroare nu a dispărut vreodată și nici nu a fost anulat de pospaiul de liniște și bunăstare din anii care au trecut de la finele celui de-al Doilea Război Mondial.

Iată că se poate și acuzațiile de acum, cum nu se poate mai oficiale, vin să spună că armatei ruse i-a fost pus la îndemână u scârbos și inuman mijloc de luptă. Deloc interzis de Convenția de la Geneva pentru că, pur și simplu, pe atunci așa ceva nu exista ca procedeu la scară de masă.

Iată despre ce este vorba: Pramila Patten, trimisul special al ONU pentru problemele legate de violența sexuală a afirmat, într-un interviu pentru AFP, că violul și alte violențe sexuale atribuite forțelor armate ruse care luptă în Ucraina „fac parte dintr-o strategie deliberată care urmărește dezumanizarea victimelor...toate indicațiile sunt în acest sens...Atunci când femeile sunt răpite și violate zile întregi, atunci când încep să fie răpiți și violați copii și bărbați, atunci când vezi mutilări genitale, atunci când auzi femeile povestind despre soldații ruși care luau Viagra, atunci este clar că e vorba despre o strategie militară...și atunci când auzi ce se spune că ziceau soldații ruși în timp ce violau femeile, atunci devine clar că e vorba despre o tactică deliberată care urmărea dezumanizarea victimelor”.

Afirmațiile astea înfiorătoare arată că se amplifică fenomenul deja semnalat de primul raport al comisiei de anchetă a ONU publicat la fine de septembrie în care se menționa faptul că forțele ruse comiteau crime de război împotriva populației civile, inclusiv violuri, torturi și arestări abuzive, cu precizarea că acest tip de comportament a început să fie semnalat foarte rapid, doar la trei zile după începerea invaziei. Se spunea deja în acel moment că „au fost confirmate crime împotriva umanității care au fost comise de forțele ruse și, conform mărturiilor, vârsta victimelor violențelor sexuale este între patru ani și 82 de ani” – cum afirmă acum Pramila Patten, adăugând că „victimele sunt cel mai adesea femei și fete tinere, dar și bărbați și băieți”.

Asta poate fi treapta intermediară, extrem de importantă, care ă semnaleze că a intrat în linie dreaptă pregătirea pentru votul final asupra autorizării formării unui Tribunal special pentru anchetarea crimelor de război, crimele împotriva umanității și genocidului din Ucraina. Și mai spune că tensiunile viitoare pe plan internațional se vor dezvolta în continuare, pe măsură ce acuzațiile, în măsura în care vor putea fi probate, ar putea fi într-adevăr puse de procurorii internaționali în seama unei decizii politice a Kremlinului, asumată și aplicată de linia de comandă și control a armatei.

Un singur lucru este cert: suntem doar la începutul unei dezvoltări excepționale dintr-o poveste care pare desprinsă dintr-un film de groază. Dar, cum vedeți, nu este.