CCR, între blocaj instituțional și șansa pronunțării unei decizii istorice de referință

Nu suntem la „Monopoly” ca să-ți iei mașinuța și să părăsești masa de joc. Conștientizați că sunteți judecători ai Curții Constituționale?

I. CONTEXTUL PROBLEMEI

La data de 28 decembrie 2025, în dosarul nr. 4848A/2025, având ca obiect obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională (potrivit unui comunicat oficial) a decis continuarea deliberărilor la data de 29 decembrie 2025, constatând lipsa cvorumului în cadrul ședinței de deliberare.

La data de 29 decembrie 2025, Curtea Constituțională (tot potrivit unui comunicat oficial) a decis continuarea deliberărilor la data de 16 ianuarie 2026, constatând (la fel ca la data de 28 decembrie 2025) lipsa cvorumului pentru ședința de deliberare.

Dintr-o precizare publică a patru dintre judecătorii CCR (Gheorghe Stan, Cristian Deliorga, Bogdan Licu și Mihai Busuioc) rezultă că, în ședința de deliberare din data de 28 decembrie 2025, unul dintre ei a formulat o cerere [în temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992], cerere la care s-au raliat și ceilalți trei. Prin această cerere s-a solicitat, în esență, întreruperea deliberării pentru o mai bună studiere a problemelor ce formau obiectul dezbaterii.

Se susține mai departe că această cerere „a fost ignorată de conducerea Curții, care a refuzat fără justificare să aplice dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și să fixeze un nou termen de soluționare”.

Prin urmare (ne transmit cei patru judecători mai sus nominalizați în precizarea lor publică emisă la data de 29 decembrie 2025):„am părăsit sala de ședință, astfel că au devenit incidente prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.”

Iar cu privire la ședința de deliberare din data de 29 decembrie 2025, aceiași patru judecători afirmă: „În consecință, absența de la ședința din 29 decembrie nu a însemnat un blocaj al activității Curții, ci o decizie legată de respectarea regulilor de funcționare și a cadrului legal care guvernează activitatea Curții Constituționale a României.”

Chiar dacă nu avem tabloul complet și perfect clar al celor petrecute în ședința de deliberare din 28 decembrie 2025 (președintele CCR, după constatarea lipsei cvorumului din 29 decembrie 2025, a susținut o declarație de presă în care, inter alia, a arătat că „nu pot să confirm, nici să infirm nimic legat de o astfel de solicitare” - de întrerupere a deliberărilor, în context), câteva elemente sunt, totuși, incontestabile, anume:

- Dosarul nr. 4848A/2025 al CCR se află în faza/ședința de deliberare, dosarul depășind deja faza/ședința de dezbateri.

- În faza/ședința de dezbateri au participat toți cei 9 judecători ai CCR.

- Faza/ședința de deliberare din 28 decembrie 2025 a început în formație completă (cu participarea tuturor celor 9 judecători ai CCR).

- În timpul desfășurării ședinței de deliberare din 28 decembrie 2025, 4 dintre judecătorii CCR au părăsit ședința, nemulțumiți fiind (potrivit propriilor susțineri) de faptul că le-ar fi fost ignorată ori respinsă o solicitare deplin legală.

- Ședința de deliberare din 29 decembrie 2025 a început ab initio în formație incompletă, fiind prezenți doar 5 judecători din totalul de 9.

II. ANALIZĂ

Deși problematica mai sus prezentată pare vastă și complexă, considerăm că ea poate fi redusă la un singur element esențial, la o singură întrebare:

Cum trebuie interpretate dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că:

„Curtea Constituțională lucrează legal în prezența a două treimi din numărul judecătorilor. Plenul decide cu votul majorității judecătorilor Curții, dacă prin lege nu se prevede altfel.”

Pornind de aici, se impune analiza dacă, în ședințele de deliberare din 28 și 29 decembrie 2025, ne-am aflat într-adevăr într-o situație de lipsă de cvorum.

Cu alte cuvinte, după părăsirea ședinței din 28 decembrie 2025 de către cei patru judecători, s-ar fi putut ca cei cinci judecători rămași să pronunțe legal o decizie asupra obiecției de neconstituționalitate în discuție?Aceeași întrebare se pune și pentru ședința din 29 decembrie 2025.

Nu avem niciun dubiu că vor fi voci (unele de pretinsă autoritate juridică) care vor susține că atât în ședința din 28 decembrie 2025, cât și în cea din 29 decembrie 2025 a existat o lipsă de cvorum. Argumentul lor este unul singur (la fel ca al celor 4 judecători anterior nominalizați), anume acest unic art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care ar impune, pentru legalitatea tuturor lucrărilor Curții Constituționale, o prezență de două treimi din numărul judecătorilor, cu alte cuvinte, o prezență a cel puțin 6 judecători din totalul de 9 judecători ai CCR. Ca urmare a părăsirii ședinței de deliberare din 28 decembrie de către 4 judecători, precum și ca urmare a absenței ab initio a acelorași 4 judecători în ședința de deliberare din 29 decembrie 2025, s-a considerat că există o lipsă de cvorum (fiind prezenți, practic, doar 5 judecători din totalul de 9).

Această interpretare a articolului 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 NU poate să stea în picioare în logica absolută a lucrurilor, în baza principiilor de legislație națională și universală, în baza principiilor generale de drept recunoscute de națiunile civilizate, în baza spiritului și textului Legii nr. 47/1992 în ansamblul său.

Reducem iarăși lucrurile la esența lor. Dacă împărtășim interpretarea art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (oferită și de către cei 4 judecători mai sus nominalizați), consecința este următoarea: un număr de 4 judecători aflați în conivență (din totalul de 9 judecători ai CCR), prin propriile lor fapte, comisive și/sau omisive, pot bloca cel puțin temporar toate lucrările CCR. Motivarea/justificarea lor: „voi, ceilalți judecători (fără noi, cei 4), nu aveți cvorumul de două treimi necesar pentru a lua nicio decizie/hotărâre legală, în nicio cauză”.

Este incontestabil că legiuitorul Legii nr. 47/1992 și nici măcar Plenul Curții Constituționale (care și-a adoptat propriul regulament de organizare și funcționare) nu au prevăzut/anticipat și, prin urmare, nu au normat/reglementat expres ce se întâmplă și cum se soluționează o situație precum cea intervenită în dosarul nr. 4848A/2025. Nu este nimic reproșabil aici. Niciun legiuitor NU poate prevedea toate situațiile care pot interveni în practică, cu atât mai puțin pe cele rarisime sau cu totul excepționale. Dar această nereglementare expresă și punctuală nu reprezintă neapărat o vulnerabilitate a legii, de vreme ce orice lege (lato sensu) este animată de un anumit ratio legis (adică de o raționalitate, de o intenție, de o voință, de un scop și de o finalitate a legiuitorului).

Credem că orice jurist se descalifică profesional dacă ar susține că ratio legis a legiuitorului Legii nr. 47/1992 (sau a Plenului Curții Constituționale, care și-a adoptat propriul regulament de organizare și funcționare) a fost ca 4 judecători, aflați în conivență, să poată bloca buna funcționare și continuitatea serviciului public pe care Curtea Constituțională îl înfăptuiește în arhitectura statului român, motivând/justificând că fără ei nu se îndeplinește condiția de cvorum pretinsă de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, pentru a ne raporta acum și la textul efectiv al legii (după ce am făcut referire la spiritul legii – ratio legis), toți judecătorii CCR au, în primul și în primul rând, obligații legale foarte complexe și drastice. Aceste obligații sunt prevăzute expres în textul art. 64 din Legea nr. 47/1992. Printre aceste obligații remarcăm îndeosebi pe cea de a-și îndeplini funcția cu imparțialitate și în respectul Constituției și, extrem de important, obligația de a-și exprima votul afirmativ sau negativ, abținerea de la vot nefiind permisă.

Așadar, cei 4 judecători, în mod indubitabil, și-au încălcat aceste obligații legale atunci când au părăsit ședința de deliberare din 28 decembrie 2025 și când nu s-au prezentat deloc la ședința de deliberare din 29 decembrie 2025. Faptul că cei 4 judecători au fost nemulțumiți (fie in extremis și chiar în mod legitim/justificat) de ignorarea ori respingerea cererii lor NU îi îndreptățea legal să părăsească ședința de deliberare din 28 decembrie 2025 și nici să refuze participarea la ședința de deliberare din 29 decembrie 2025.

Atitudinea celor 4 judecători ai CCR nu este doar penibilă și descalificantă, ci încalcă un principiu de drept înscris în ADN-ul tuturor sistemelor de drept ale țărilor civilizate, anume: nimeni nu-și poate face singur dreptate. Cât de în derizoriu pot fi duse lucrurile de către unii dintre acești judecători (indiferent de numele lor)? Nu suntem la „Monopoly” ca să-ți iei mașinuța și să părăsești masa de joc. Conștientizați că sunteți judecători ai Curții Constituționale?

Cei 4 judecători erau obligați să voteze (adică să-și exprime un vot afirmativ sau negativ, abținerea de la vot fiindu-le expres interzisă prin lege), iar dacă apreciau că au fost încălcate norme legale ori Regulamentul de organizare și funcționare al CCR, aveau posibilitatea de a formula o sesizare scrisă și semnată în vederea declanșării acțiunii disciplinare împotriva unui alt judecător CCR, potrivit art. 63 din Regulamentul de organizare și funcționare al CCR.

Cei 4 judecători NU pot invoca legal propriile fapte (părăsirea ședinței de deliberare și absența totală de la ședința de deliberare din ziua următoare) pentru a lipsi de cvorum lucrările CCR sau pentru a bloca întreaga instituție ori un singur dosar/cauză. Li se opun aici principii de legislație universală, vechi cât Dreptul, principii în lipsa cărora Dreptul (ca știință și ca legislație) nu ar fi altceva decât o masă de contradicții grosiere, absurde și ilogice:

- fraus omnia corrumpit (frauda corupe totul);

 -ex turpi causa non oritur actio (echitatea nu va tolera folosirea legii pentru a săvârși o fraudă);

- nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu se poate prevala de propria culpă, de propria turpitudine; nimeni nu este ascultat când își prezintă propria-i indecență);

- nemo debet locupletari ex aliena jactura (nimeni nu trebuie să obțină un avantaj pe seama pierderii altuia).

Așadar, considerăm că, în circumstanțele concrete ale dosarului, atât în ședința din 28 decembrie 2025, cât și (chiar a fortiori) în ședința din 29 decembrie 2025, exista cvorum legal, sens în care cei 5 judecători rămași puteau pronunța o decizie în cauză, în condiții de deplină legalitate.

Articolul 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 NU se poate interpreta în maniera dorită de cei 4 judecători, ci această interpretare trebuie să respecte, inclusiv, regulile de interpretare logico-juridică. Concret:

- toate normele juridice (substanțiale și procedurale), fie ele interne sau internaționale, trebuie interpretate cu bună-credință;

- toate normele juridice trebuie interpretate astfel încât să producă efecte, nu să devină inoperante;

- de asemenea, într-o indisolubilă legătură cu cele de mai sus, nicio interpretare a normelor juridice nu poate conduce legal la un rezultat vădit absurd sau nerațional;

- normele juridice trebuie interpretate și teleologic, adică prin căutarea scopului, finalității urmărite de legiuitor, tocmai pentru a-i înțelege corect sensul și aplicarea. Este inadmisibilă interpretarea care izolează un articol dintr-o lege și îl interpretează literalist, independent de celelalte dispoziții ale aceluiași act normativ. Legea nr. 47/1992 este un tot unitar, un ansamblu omogen, nu un unic articol interpretabil în vid.

III. CONCLUZIE

În concluzie, CCR a ratat șansa (la data de 28 și/sau 29 decembrie 2025) de a pronunța o decizie istorică remarcabilă, în absența celor 4 judecători care, intenționat și în conivență, au refuzat să mai participe la ședința de deliberare, urmărind practic să blocheze, cel puțin temporar, emiterea unei hotărâri într-un dosar de o importanță deosebită. Dacă însă conduita celor 4 judecători se va perpetua, nu este târziu să se pronunțe o asemenea decizie istorică remarcabilă nici în ședința de deliberare din 16 ianuarie 2026, precum și în orice altă cauză viitoare în care se vor utiliza strategii similare pentru a prejudicia întrunirea cvorumului.