De ce #VremLegeaBurnout? România, locul 2 în Europa la epuizarea profesională
0Auzim foarte des cuvântul burnout, dar încă ne este foarte greu să înțelegem ce înseamnă cu adevărat și cât de mult ne afectează, pe toți. Epuizarea profesională nu înseamnă o simplă „oboseală” după o zi sau o perioadă mai încărcată la serviciu. Nu trece cu un somn bun și nici cu un weekend liber. Este o stare general proastă, care se strecoară încet, aproape imperceptibil la început, până când ajunge să invadeze totul: mintea, corpul, familia, relațiile și, în final, sensul.
În limbajul de zi cu zi îi spunem burnout și știm că poate avea mai multe cauze, din viața profesională și personală la un loc. În lege, însă, vorbim despre epuizare profesională: partea de burnout generată direct de felul în care este organizată munca și de condițiile de lucru. În multe cazuri, acest proces declanșează probleme serioase de sănătate mintală și fizică: episoade de depresie severă, anxietate accentuată, atacuri de panică, insomnie și stări persistente de lipsă de speranță. Unii oameni ajung la colaps psihic, nu mai găsesc sens în ceea ce fac, nu se mai pot bucura de nimic, iar relațiile personale se deteriorează.
Organizația Mondială a Sănătății recunoaște epuizarea profesională (așa cum este definită în clasificarea pentru burnout) ca fenomen ocupațional, mai degrabă decât ca o boală. Definiția este clară și cuprinde trei dimensiuni: epuizare persistentă, distanțare față de muncă, scăderea eficienței profesionale, toate generate din pricina stresului cronic la locul de muncă, gestionat ineficient.
În România, 67% dintre angajați declară că se simt în risc de epuizare profesională. Suntem pe locul al doilea în Europa, depășiți doar de Polonia. În Uniunea Europeană, 23% dintre cazurile de depresie și 8% dintre bolile cardiovasculare sunt atribuite direct stresului cronic de la locul de muncă.
De ce România are nevoie de o lege împotriva epuizării profesionale
Două treimi din angajații acestei țări sunt expuși la risc, iar în prezent nu există nicio lege care să recunoască și să explice fenomenul, nicio obligație sau vreun mecanism pentru angajatori de a preveni epuizarea profesională și prea puține modalități eficiente și concrete prin care oamenii să își protejeze sănătatea.
În situația actuală, epuizarea profesională continuă să erodeze viețile oamenilor, iar consecințele se reflectă în indivizi, în societate și în economie. Care sunt cele mai importante dintre aceste consecințe? Pierderea capacității de a obține performanță, atât la nivelul angajatului, cât și implicit la nivelul întregii organizații. Un angajat aflat în epuizare profesională nu își pierde doar energia, ci și motivația și capacitatea de a lucra la un nivel normal. Ritmul și calitatea muncii scad treptat, apar mai multe erori, deciziile devin mai slabe, iar nivelul de creativitate și implicare se reduce semnificativ.
În paralel, persoana începe să se distanțeze de activitatea profesională și să perceapă munca într-o manieră negativă sau cinică. Pe plan medical, riscurile cresc: depresia, anxietatea, insomnia și afecțiunile cardiovasculare apar frecvent în cazul angajaților epuizați. Efectele se răsfrâng și asupra vieții personale, unde relațiile se tensionează, familia resimte presiunea, iar sprijinul celor apropiați devine dificil de oferit în lipsa unor măsuri de prevenție sau tratament.
Pentru companii, epuizarea profesională generează pierderi directe și indirecte. Organizațiile cu angajați afectați de epuizare profesională se confruntă cu o creștere de 37% a absenteismului și cu 50% mai multe incidente de siguranță la locul de muncă. Angajații epuizați sunt de 2,6 ori mai predispuși să își dea demisia, ceea ce duce la pierderi anuale estimate între 15 și 20% din bugetul total de salarii din cauza plecărilor voluntare. În plus, costurile asociate cu recrutarea, formarea și integrarea noilor angajați depășesc cu mult costurile unor programe de prevenire a epuizării profesionale. Reputația angajatorului are, de asemenea, de suferit, ceea ce afectează capacitatea de a atrage și păstra personal calificat.
La nivel național, ignorarea epuizării profesionale produce efecte majore. România pierde competitivitate într-un context european în care state precum Danemarca, Franța, Belgia, Olanda sau Suedia au definit deja și implementează inteligent măsuri împotriva epuizării profesionale. Fără angajați sănătoși și motivați, inovația, creșterea economică și performanța pe termen lung au de suferit. În plus, costurile pentru sistemul de sănătate cresc și ele, la rândul lor, cu o viteză incredibilă.
Primii pași: ce prevede noua propunere de reglementare a epuizării profesionale
Inițiativa #VremLegeaBurnout, lansată de echipa noastră Hacking Work, susține un cadru legal modern, adaptat realităților de azi. Am construit acest proiect alături de senatorul Irineu Darău și echipa sa, cei care au propus și prima variantă a legii, care nu a avut succes în jocul parlamentar. Am înțeles ce a fost greșit la primul proiect și am reparat toate aspectele față de care au existat critici.
Noua propunere de lege își asumă clar acest lucru: recunoaște epuizarea profesională ca fenomen ocupațional legat de stres cronic la locul de muncă și se concentrează pe prevenție, nu pe sancțiuni. În același timp, stabilește responsabilități mult mai clare pentru angajatori – responsabilități care, după cum am văzut mai sus, sunt în interesul fiecărui angajator, atât din punct de vedere economic, cât și moral.
Firmele ar urma să informeze periodic angajații cu privire la riscurile de epuizare profesională și să includă aceste riscuri în evaluările interne de securitate și sănătate în muncă. În cazul companiilor mijlocii și mari, poate apărea responsabilitatea suplimentară de a-și asuma un plan de prevenție adaptat activității și de a pune la dispoziția oamenilor un mecanism confidențial, sigur și accesibil prin care pot semnala problemele de epuizare profesională, fără teamă de represalii.
Legea deschide și posibilitatea unor măsuri suplimentare, precum acordarea unor zile de concediu pentru refacere profesională sau acces la sprijin psiho-emoțional oferit de psihologi specializați. Aceste intervenții se fac voluntar, cu protejarea confidențialității și fără să afecteze în vreun fel poziția angajatului. La rândul lor, salariații primesc un cadru clar în care pot raporta riscurile, pot cere reorganizarea volumului de muncă și pot discuta oficial cu angajatorul despre nevoile lor, fără riscul unor consecințe negative.
Ce câștigă România odată cu această lege modernă
O astfel de lege este un gest elementar într-o țară în care milioane de oameni muncesc fără protecție în fața riscului epuizării profesionale. Angajații ar avea, în sfârșit, mecanisme prin care pot cere ajutor fără teamă. Companiile ar avea reguli clare și instrumente prin care pot preveni pierderi economice și prin care se pot îngriji mai bine de sănătatea angajaților.
Statul ar câștiga o forță de muncă mai sănătoasă și costuri medicale reduse. Iar România s-ar alătura statelor europene care au ales să facă un pas înainte pentru combaterea unui fenomen tot mai prezent în societatea modernă.
Epuizarea profesională este un fenomen extrem de grav, care a apărut recent și pe care nu îl înțelegem încă în mod corect. Este un pericol uriaș, care nu dispare prin tăcere și nici prin rezistență sau stoicism. Fără intervenție, fenomenul va continua să își lase amprenta asupra oamenilor, comunităților, organizațiilor și țării noastre. Iar costurile asociate cu lipsa de acțiune sunt mult, mult mai mari decât costurile aplicării acestei legi.
***
Doru Șupeală este consultant de management și business, creatorul proiectelor multimedia ”HackingWork” și ”PozitiVești” și autorul cărților ”Employer Branding 100%” (2021) și ”Experiența face diferența” (2017). A fost director de marketing, comunicare sau operațiuni în mai multe companii locale sau multinaționale. A finalizat un Executive MBA la Hull University Business School, licență și master în marketing și un doctorat în managementul inovației la Universitatea Babeș Bolyai.
Se încarcă comentariile...
