De ce se tem politicienii de Roşia Montană

A doua zi de proteste Roşia Montană

Zilele astea, tema contractului cu Roşia Montană a agitat maxim spiritele din viaţa reală. La televizor şi în politică, niciun foşnet, niciun freamăt.

Ţi-e frică, stimate coleg de Partid – oricare-acelaşi partid? Te caci pe tine de frică, nu?

Eşti tare-n gură la şedinţe, te baţi cu toţi să-ţi iei o funcţie, o felie, o jucărie numai a ta. Te combini, te suceşti, te-nvârteşti să iasă bine, să faci majoritate. Dar n-ai un proiect, că asta presupune opinie. Singurul lucru în care crezi eşti tu: vrei mai bine pentru tine, o funcţie mai sus, un leu în plus, vrei nişte aplauze. Cu ăia mici eşti zmeu, cu ăia mari mergi pe burtă, pupi, perii, zâmbeşti.

Ce zici de treaba asta cu Roşia Montană? De ce ţi-e frică să-ţi spui părerea, oricare ar fi ea? Că până la urmă, orice-ai zice vei fi în acord cu Partidul. Diferenţa e de moment, trebuie doar să te sincronizezi: azi e albă, mâine-i neagră.

Ai fost în Piaţă anul trecut pentru nişte idei? Ai empatizat cu Piaţa, ai lăudat-o, dădeai like, este? Acum ţi-e frică, s-a schimbat mersul şi taci pentru că se supără aia mai mari… papagalule…

N-ai fost în Piaţă anul trecut? Erau nişte golani ordinari, nişte ciumpalaci, suporteri violenţi, nu? Manipulaţi şi plătiti, strigau la comandă. Acuma e invers, îţi place, pui poze pe Facebook, lupţi pentru principii, mă, jigodie…

Te duci la TV să vorbeşti şi ăia urlă-n stradă? Ţi-e frică de ei dar mai frică ţi-e de şefu'. Ţi-e frică să spui ceva despre, n-ai sânge-n tine să repeţi ce-ai zis în ianuarie 2012. Te-ai lua de piept cu orice adversar, dar cu nicio realitate. Că poate pierzi funcţia, că poate nu mai prinzi colegiul, că poate nu mai capeţi nimic. Crezi că numai sclavii sunt recompensaţi şi că doar aşa ai succes…

De fapt, nici măcar n-aş vrea să spuneţi toţi, neapărat, NU pentru proiectul de la Roşia Montană. Spuneţi DA, spuneţi ce vreţi voi, numai nu vă mai fie frică, mă, proştilor. A fost la modă Geoană, a fost la modă Udrea, a fost la modă Tăriceanu şi faceţi pe voi să ridicaţi clonţu'. După doi-trei ani s-a schimbat moda şi aveţi curaj: faceţi bancuri, faceţi judecăţi, sunteţi critici, sunteţi spirituali. Nu riscaţi să muriţi, aşadar, dacă aveţi opinie. Doar maxim 2-3 ani.

p.s. Sper că v-aţi prins deja că sunt împotriva proiectului de exploatare. Însă pentru mine, tema centrală în scandalul RMGC nu e mediul (nu mă pricep), e corupţia.