De ce mă molipsesc de tine?

0
0

„De ce ma molipsesc de tine?” - o intrebare inspirata de un vis frumos care mi-a revelat, o data in plus prin somn, solutii fericite.

De ce ma molipsesc de tine

De cate ori mi-e greu sa-mi fiu parinte?

E un copil ce striga din adancul meu

Ca vrea sa-si fie siesi de ajuns,

Dar geme catre tine de durere

Si neajutorat se lasa 

De dragoste strapuns.

Te-am confiscat in mintea mea

De la fapturi ce te-au avut mereu

Si ma lovesc de tine

Ori de cate ori mi-e greu 

Sa mai fiu eu.

Sa te pastrez, sa te arunc uitarii,

Sa-mi las slab sufletul sa te ravneasca iar si iar in vise?

Sau sa imi vindec visurile compromise,

Alunecand in mediocritatea resemnarii?

Ganduri ce cad pe umeri, pe genunchi, pe talpi incinse

Se fac gheme de fire stranse, incolacite in dorinte ascunse, 

Adanc ascunse, 

Nepatrunse.

Sa mi te duc departe de visul ce-l traiesc?

Sa mi te iau de mana in veghea somnului prefacut, omenesc?

Sa te arunc prin camerele ratacite si bibliotecile de viata, nesfarsite?

Sau sa te strig sa-mi vii in carul tau de zeu

Si sa te-astept cuminte, 

In tihna disperarilor sfinte?

Sau sa ma iert,

Sa-mi fiu parinte eu?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite