De ce Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 trebuie desfiinţat

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a scăpat de desfiinţare printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Dar nu ne lăsăm, voi formula o nouă propunere legislativă pentru a desfiinţa această insultă la adresa memoriei colective!

Este singura soluţie pentru a fi în deplin acord cu solicitarea Societăţii Timişoara, reprezentanţii celor care au declanşat, în urmă cu mai bine de 30 de ani, evenimentele care au dus la sfârşitul perioadei ceauşiste.

Lideri numiţi pe viaţă, 70% din buget scurs în buzunarele salariaţilor, impostură ştiinţifică şi concerte pop pentru comemorarea victimelor Revoluţiei din 1989 – acesta este tabloul Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD), una din cele mai notorii sinecuri ale aparatului de stat şi instrumentul politic favorit al lui Ion Iliescu pentru muşamalizarea evenimentelor din 1989.

Institutul s-a născut prin Legea 556/2004 şi ar avea drept obiect analiza socio-politică a premiselor, a desfăşurării şi efectelor Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Prin Decretul 1151, Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al României, a numit în Colegiul Director al IRRD 25 de personalităţi controversate ale Revoluţiei din 1989; Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu sunt doar câteva nume. Problema este deja clară!

Dintre cei trei inculpaţi în „dosarul Revoluţiei” pentru crime împotriva umanităţii, doi conduc IRRD, Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu. Nu este de mirare că lucrările de cercetare, semnate IRRD, despre morţile tragice a peste o mie de români evită cu sârguinţă să numească autorii crimelor. În numeroasele lucrări ale IRRD există laitmotivul utilizării abuzive a noţiunilor de tip cauză şi efect, o descriere punctuală a faptelor evidente şi excluderea dogmatică a autorilor instituţionali ai crimelor din logica desfăşurării evenimentelor.

Activitatea politică a laboratorului de propagandă „fesenistă” este, din nefericire, complementată de instrumentarea deficitară a tuturor dosarelor relevante tragediilor din 1989. Au trecut 10 ani de când CEDO a solicitat României o anchetă efectivă referitoare la evenimentele din Decembrie 1989. IRRD ar fi trebuit să se evidenţieze drept un actor esenţial în promovarea rezolvării „dosarului Revoluţiei” şi să fi iniţiat numeroase anchete. În schimb, IRRD a ales să tacă mâlc. Ca şi atunci când Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) deschidea anchete privind activitatea lui Teodor Meleşcanu din decembrie 1989, torţioniştii, frontieriştii şi crimele de la Revoluţie. Pentru că IRRD avea alte proiecte.

Concertul dedicat împlinirii a „30 de ani de libertate”, proiect iniţiat de institutul lui Iliescu, în fapt o altă sfidare a sacrificiilor victimelor revoluţiei, a arătat că ceva este profund în neregulă cu priorităţile IRRD. Ca şi momentul în care Ion Iliescu a refuzat, fără niciun temei legal, să predea portofoliul IRRD IICCMER-ului. Sunt fapte care ar trebui să ne convingă, o dată pentru totdeauna, că adevăratul obiectiv al IRRD nu a fost vreodată analiza evenimentelor din Decembrie 89. Românii nu au nevoie de o instituţie a statului care nu îşi face treaba. Guvernul PNL a ţinut cont de asta şi, în continuare, liberalii vor acţiona în acord cu dorinţa românilor.

Fesenismul este un fenomen post-totalitar cât se poate de firesc, specific tranziţiei politice de la comunism la democraţie. Îi întâlnim corespondentul în curentele politice post-revoluţionare din majoritatea statelor din fostul lagăr socialist. Însă, atâta timp cât în România anului 2021 încă mai există o platformă politică, subvenţionată din banii publici, pentru distorsionarea şi falsificarea evenimentelor din timpul Revoluţiei, ţara noastră nu va afla niciodată adevărul despre cele întâmplate atunci şi nici nu va putea privi cu încredere în viitor!